PRIMA OARĂ ÎN OCCIDENT

Am ajuns și eu, în sfârșit, în Occident. N-am să postez vreo poză sau vreun filmuleț, așa cum fac destui snobi și mârlani, ca să mă laud, ceva de genul: „Vedeți bă ce șmecher sunt eu, pe unde-am fost”? De parcă ei (sau ele) sunt primele persoane și ultimele care trec frontiera. Sunt mândru în schimb că și datorită luptei mele, cetățenii români pot călători oriunde în lume! Vă scriu doar că atunci când am coborât din avion și am făcut primul pas ACOLO, s-a produs ceva care de-a lungul vieții mi s-a întâmplat foarte rar: am început să...în fine, mi-a curs apă din ochi. Mă simțeam liber și descătușat, sigur pe mine și puternic. Cât mi-am dorit să ajung în Vest! Îmi amintesc că încă din clasa a IV-a îmi făceam planuri să fug din România! Dacă eu n-aveam motive, atunci cine avea? Franța e superbă, Parisul e minunat! În plus, deoarece vorbesc binișor limba franceză, m-am înțeles de minune cu oamenii aceia atât de primitori! Am fost și continui să fiu uluit! Câtă grandoare, câtă frumusețe, dar și câtă curățenie, ordine și disciplină! Deci se poate și așa...Dacă aș fi fost mai tânăr și n-aș fi avut problemele de sănătate...oricum, dacă eram sănătos, nici acum n-ar fi fost târziu. Așa însă, trebuia să mă întorc în România, țara complet și definitiv prăbușită. Parcă am trăit un vis, întrerupt doar de mesajele ce ni se transmiteau în stațiile de metrou, cum că trebuie să fim atenți la buzunare, genți și poșete fiindcă...ei bănuiți voi de ce, fiindcă niște compatrioți de-ai noștri mai închiși la culoare...I-am văzut și acolo, toți se fereau de ei, evitam să vorbim românește, ca să nu fim puși în aceeași oală cu infractorii și inadaptații ăștia înnăscuți, care nu știu decât să reclame și să acuze de fascism și discriminare. Dar dacă toți europenii ar începe să facă reclamații împotriva lor, vă dați seama câte milioane s-ar aduna într-o singură zi? În fine, să nu ne indispunem, a fost grozav, faceți ce faceți fraților, strângeți cureaua dacă trebuie, adunați bani să vedeți lumea bună! Așadar m-am întors mâhnit dar și cu o mică mângâiere: personalul hotelului la care-am stat, ne-a lăudat spunând că grupul de turiști români a fost cel mai civilizat dintre toți turiștii cazați acolo! Și erau fraților, de toate națiile: chinezi și ruși mai ales (nu scap de rușii ăștia nici în groapă!), norvegieni, germani, spanioli, italieni, evrei (hotelul era plin!). Mergeți fraților să vedeți Pământul ăsta minunat! Cât despre mine, e greu de crezut că voi mai putea pleca...rămâne să-mi duc crucea până la capăt aici, unde m-am născut!