ROMÂNII-IMATURI POLITIC DUPĂ UN SFERT DE VEAC DE DEMOCRAȚIE
Întreaga suflare românească e încă în stare de șoc! Un (alt) dezastru social, uman, etic, s-a produs sub ochii noștri; fără ca vreunul dintre noi să-l poată împiedica, fiindcă despre prevenirea lui nici nu poate fi vorba. În primul moment, unii factori responsabili s-au grăbit să se ascundă în spatele formulei: „s-a mai întâmplat și la alții”. Așa e, dar de ce nu se petrec și la noi niscaiva lucruri bune care au loc la alții, ci se declanșează „la indigo”, numai evenimentele catastrofale? După cum era de așteptat, opinia publică a răbufnit violent, arătând cu degetul spre vinovați, cerând pedepsirea lor exemplară. S-a reclamat sus și tare ceea ce de fapt noi toți știm cam din fragedă pruncie, de când începem să percepem cât de cât realitatea: anume că în România, de vreo șapte decenii, există și se menține cu succes (beneficiind de cosmetizările cele mai ingenioase) un sistem economic, social și politic corupt, putred, fără nici o exagerare, letal pentru milioane de cetățeni. Acest sistem s-a perpetuat, s-a „supradimensionat” cu timpul...însă tot datorită oamenilor care au compus și compun societatea românească. Pentru că, așa cum remarcabil parafraza cineva, „Somnul națiunii naște monștri”. De fiecare dată când s-au petrecut mult așteptatele „treziri la realitate” (e drept că au fost câteva), era prea târziu și „fenomenul redeșteptării” avea loc anapoda! Și acum s-a petrecut la fel...
Precizez că eu n-am intrat și n-aș intra vreodată într-un club de felul acesta, oricât ar fi el de modern, de „tentant” și de...sigur (aici e problema!). E lume (prea) multă, e fum, prea multe urlete, răgete, fiecare dintre acești „vocaliști” din mulțime, în funcție de regnul din care face parte; într-un cuvânt, fiecare se manifestă așa cum îl „taie capul”:..nu-i vorbă, pe unii nici n-are ce să-i „taie”! Așa încât aceia care vor să asiste și să participe cu adevărat la un spectacol artistic, suferă teribil. În ceea ce mă privește, prefer să audiez (și să vizionez) un spectacol deosebit (teatru, film, muzică), la mine acasă, într-o atmosferă intimă, savurând fiecare moment.
Câteva mii -cel mult zeci de mii- de indivizi au ieșit în stradă în principalele orașe ale țării. La început, mulțimea („pestriță” de altfel), nu prea știa de ce și pentru ce protestează, se revoltă! Și acum când scriu, serile continuă să fie „animate”, de „portavocea străzii”. Ea cere hotărât „o altă clasă politică”. Cu alte cuvinte, nici acum „contestatarii absoluți” nu prea știu ce cer și ce vor (se pare că la ei e o mare diferență între una și alta) dar dacă e „democrație”...
Și ce mai „lovituri de imagine”...arestări, demisii, Guvernul a „căzut”, debandada continuă și se extinde.
Și ce mai „lovituri de imagine”...arestări, demisii, Guvernul a „căzut”, debandada continuă și se extinde.
În fața „presiunii bulevardului”, vajnicii noștri politicieni (unii de-a pururi „abonați la Opoziție”), „dau din colț în colț”, multitudinea de „soluții radicale” pe care o aveau până acum le-a căzut în șoșoni, adică -după vechiul obicei „mioritic”- ia să ne „spălăm noi pe mâini”, să vină unul care nu e dintre ai noștri să facă ce-o ști. Dacă „nu-i iese” să te ții ce-o să-l criticăm („v-am spus noi că ăsta nu-i bun...”); dacă-i „iese”, ne băgăm și noi „la înaintare”, că doar l-am „susținut” nu? Halal opinie publică, halal clasă politică! Sau vorba aceea: „ce naște din pisică...”
