La mulți ani cu sănătate și fericire Nadia, de acasă, din
România; să nu ne uiți, fiindcă noi cu siguranță nu te vom uita, atâta vreme
cât va mai trăi un suflet de om în țara noastră. Pentru că tu reprezinți un
sport, o epocă, o patrie. Tu însemni argumentul viu al faptului că noi românii
putem atinge perfecțiunea și de aceea țara noastră poate va renaște cândva; tu
ești „zecele” nostru etern, nemuritor!
Perfecțiune...geniu...
După cum vedeți, nici calculatorul (din acea vreme) nu
era „pregătit” (azi am spune setat) pentru acel salt fantastic la perfecțiune,
afișând „derutat” un 1.00 !
