O poezie de-a lui Marin Sorescu despre ruși
Marin a lui Pătru
Pe-aștia-i știu eu din 1916, din Moldova.
Ni i-au dat de ajutor, contra nemților.
Si ei au fugit. Beai cu ei la masă, mâncai,
Si până la poartă te-mpușcau.
În burta lor sunt numai minciuni.
Ei ți-arată laptele albu și zic că e negru.
Și tu trebuie să zici ca ei.
Vor să-ți ia tot.
Să te îmbraci c-o rubașcă,
De ține și de camașă și de haină
C-un nasture roșu la umăr. Și rubăști de-alea-ntunecate
Ca pământul, parcă-ai fi șobolan.
Să-ntinzi gamela pe care-o porți
La șold, să-ți dea niște linte, acolo pe câmp,
Stând și-n soare, că taie toți pomii, stejarii, toți perii, toți
Mărăcinii, nu mai e pic de umbră,
Ca să poată băga ei tractorul.
Ciorba zic ei că e de linte,
Dar nu se știe de ce-o fi si aia.
RUBAȘCĂ, rubăști, s. f. Cămașă bărbătească încheiată pe umăr, care se poartă încinsă peste pantaloni, specifică portului popular rus.
