skip to main |
skip to sidebar
Prostraţie
Doar mâna rece tremurând
Îmi pare că rămâne vie
Şi vântul, care mă îmbie
Să vreau să cred că totuşi sunt.
O mare de melancolie
Se-nchide-n trup ca în mormânt,
Iar gândul încă mai sfâşie
Tot ce-mi rămâne în cuvânt.
Din sufletu-mi în agonie
Se naşte altul, pe Pământ,
Învingător, dar şi înfrânt
Pleca-vor către veşnicie.
Constanţa, 14-15 decembrie 2003