TUTUROR COLEGILOR MEI, CU MULTĂ CONSIDERAȚIE

       Să fiți sănătoși, fericiți și plini de viață mereu, așa cum vă știu eu dintotdeauna... 

      Se spune că amintirile sunt doar ale tale și nici o putere (oricât de mare ar fi ea) nu ți le poate lua, ca în acea ultimă vară a adolescenței noastre...

      Acum să știți că eu am fost împotriva legării de relații de dragoste între colegi; altminteri, vă dați seama că la Liceul Pedagogic fete au fost și vor fi pe alese. Unii colegi îmi sugerau că ar fi meritat să încerc. Eu nici n-am încercat măcar; ei însă da și unora le-a mers bine. Păcat că aceste relații nu s-au împlinit; pentru aceia dintre colegii mei care s-au iubit, în amintirea iubirilor lor unice și irepetabile...nici acum nu-i prea târziu, nu? 

     Băieți, am să postez un cântec în ton cu atmosfera. Drept urmare, voi doi (reprezentanți ai sexului puternic) care veți fi prezenți pe 31 iulie (adică Claudiu și Cătălin) puneți mâna și învățați versurile acestea ca să le cântați în duet scumpelor noastre colege...

VÂNT, DUMBRĂVI ȘI 18 ANI

(ADOLESCENȚA)

                                                                         Versuri: Mihu Dragomir

                                                                    Muzica: Dorin Șipoș

                                                                           Voce: Cătălina Dumitrașcu

Vânt, dumbrăvi și optsprezece ani …
Stradă cu salcâmi și cu castani,
Primăvara-n balta renăscută,
Zile ce-amintirea le sărută …

(Refren)
Pe nisipul plăjilor de aur
Soarele ne-a-ntins cununi de laur,
Fata mea de Dunăre și șoapte,
Fata mea cu păr de miazănoapte…

Fată cu mijloc de violină,
Unde-i cartea noastră de latină,
Mâzgălită, printre ablative,
Cu distihuri șchioape și naive?

Se-arcuiau prin sălcii catedrale,
Luntrea noastră se pierdea, agale,
Către-o țară de tăceri și stuh.
Gânduri - pescărușii din văzduh.

Sărutarea noastră, caldă si învoaltă,
Avea gustul murelor de baltă,
Dulce-nsângerată si-amăruie,
Anafor ce din străfunduri suie.

(Refren)
Pe nisipul plăjilor de aur
Soarele ne-a-ntins cununi de laur,
Fata mea de Dunăre și șoapte,
Fata mea cu păr de miazănoapte …

Nu, acestea nu se pot uita ușor,
Niciodată nu se sting…nu mai mor.
Hei, dumbrăvi de vise și castani,
Vânt, nisip, și...optsprezece ani.