Rămăsesem cu incursiunea noastră în Istoria Românilor la înfrângerea dacilor de către romani. Pentru că trebuie să avem în vedere și opiniile adversarilor noștri, spre a le studia și combate, să vedem ce se mai străduiesc revizioniștii unguri să arate și să „demonstreze”. Astfel, unul dintre vajnicii apărători ai „Ungariei Mari” mă trimite la un site: http://bronzkor.hu/en/ket-labon-jaro-bronzkoriak/
Ca om de bună-credință, am accesat site-ul respectiv. Ce cuprinde el? Informații despre descoperirea pe teritoriul actualei Ungarii a unor vestigii din Epoca Bronzului.
Ceea ce a vrut să-mi arate sau să-mi demonstreze ungurul acela n-are nici o legătură cu subiectul aflat în discuția noastră. Astfel, spicuiesc câte ceva din ceea ce am reușit să aflu de pe acea pagină. De la început îmi cer scuze pentru că -necunoscând limba maghiară- acuratețea traducerii în românește suferă. Oricum, esențialul e clar, după cum veți constata. Așadar cităm...
„Két? lábon járó bronzkoriak?
Az alábbi bejegyzés tárgya két különleges kis töredék. Mindkettő lábat formál, a nagyobb Ároktő-Dongóhalmon került elő a tellhez tartozó külső település szisztematikus felszíni lelegyűjtése során (HOM Ltsz.: 2010.3.60). A lábtöredék barna-szürke foltosra égetett, az ujjakat bekarcolt vonal jelzi, a bokacsont a töredék külső és belső oldalán apró bütyökkel lett kialakítva (a belső oldalon letört). A bokán dupla bekarcolt vonal közötti rovátkolássor látható. A minta nem fut körbe, a töredék belső oldalán már nem alakították ki.”
Iată pe românește ce se chinuie ungurii să precizeze, fiindcă de demonstrat în privința Transilvaniei, nu demonstrează nimic...
„Două? Mersul pe jos în Epoca Bronzului
Subiectul următoarei postări îl reprezintă două fragmente mici speciale. Ambele formează un picior; a fost găsit în Ároktő-Dongóhalom mai mare în timpul cercetării sistematice de suprafață a așezării exterioare [...]. Fragmentul piciorului este ars până la o pată gri-maroniu, degetele sunt indicate printr-o linie incizată, glezna este formată din came mici în exterior, dar și în interiorul fragmentului (rupte în interior). Există un rând de crestături între linia dublă incizată pe gleznă. Modelul nu persistă, nu se mai formează în interiorul fragmentului.”
Mă opresc aici. Ce să însemne toate astea pentru ei? Se mândresc cu faptul că în Epoca Bronzului oamenii care trăiau pe teritoriul de astăzi al Ungariei circulau pe două picioare? Un lucru e sigur: aceia nu erau unguri (sau strămoși ai ungurilor) ÎN NICI UN CAZ!
Repet aici ceea ce este știut de toți istoricii cât de cât serioși: EPOCA BRONZULUI ÎN această zonă a Europei A FOST TRACIC! Așadar, nimic nou sub soare.
Am căutat cu febrilitate și acel Codex Cicero;
l-am găsit pe: https://pdfslide.tips/download/link/somogyi-antal-regi-magyar-enekek-1-koetet-1873
Am început să-l studiez temeinic; dar despre el, data viitoare.
