Am mai umblat pe stradă, am mai fost pe la școli zilele astea, am
revăzut câteva ERORI GENETICE...Nu s-au schimbat, nimeni și nimic nu
poate schimba aceste ipochimene. M-am bucurat în sinea mea că nu mai
trebuie să le văd mutrele cadaverice în fiecare zi...Să fim înțeleși, ca
să nu-mi aud vorbe: ceea ce scriu eu nu se îndreaptă împotriva unei
etnii, a unei minorități (religioase, politice)
ci împotriva janghinoșilor și a erorilor genetice în general; asta
chiar dacă, conform statisticilor, (nu ale mele, ci ale Poliției), o
anumită minoritate (mai închisă la culoare, ce-i drept), săvârșește 75%
din totalul infracțiunilor care se petrec în România. Adevărată maladie,
nu alta! În fine, erorile genetice au împânzit țara; acum ele își
închipuie că pământul acesta a devenit chiar tarlaua lor! Sunt zmei și
paralei, fac „ordine” se bat ca-n filme (aiurea, ăștia sunt și proști și
lași; lovesc o dată, dacă apucă, apoi o iau la fugă!). Îmi amintesc cum
pe vremea „Împușcatului”, eu și câțiva camarazi de-ai mei am vrut să
organizăm o manifestație anticomunistă. Atunci, chiar mie mi-a venit o
idee (mai bine nu-mi venea) și am zis: „Ce-ar fi să cerem ajutor de la
băieții de cartier, de la șmecheri...nu de alta, dar am fi mai mulți și
am avea și noi o bază ... SOLIDĂ. Unii dintre camarazi, mai deștepți
decât mine, s-au opus de la început ideii de a-i coopta
pe...cioflingari. Până la urmă, ne-am decis să luăm legătura cu ei,
poate-poate...Rămăsese hotărât să ne întâlnim în ziua stabilită, la ora
stabilită, într-un anumit loc (în fața „Casei Albe”, Primăria de azi).
Eu și ai mei am venit, dar ei credeți că au venit? Aiurea...
Mai mult,
exact la locul respectiv ne aștepta ... „Dinamo” (grămada de milițieni);
așadar, ne și „turnaseră”. Bătaia cruntă care a urmat, hăcuiala la care
am fost supuși de atunci, faptul că doi dintre camarazii mei
au...dispărut (nici astăzi nu știu nimic despre ei), toate acestea mi-au
rămas întipărite în minte pentru totdeauna (ca și atâtea alte
lucruri...). Mi-am dat seama de atunci, că -date fiind condițiile extrem
de dificile- dar și mulțimea „turnătorilor” (popular a „mâncătorilor de
c...t), o atare manifestație era imposibil de organizat; drept pentru
care -eu și ai mei- am evitat să ne mai întâlnim (nici nu se mai putea,
erau cu „lupa” pe noi, ne-ar fi luat „ca din oală”); fiecare acționa pe
cont propriu. Însă tot atunci am înțeles că imbecilii ăștia „bengoși”
țin foarte mult la pielea lor și -la nevoie- ca să și-o scape de belele,
nu ezită să „pună la bătaie” pielea altuia. Că tot e război cam aproape
de noi, un minoritar cu ifose de gangster, mi-a zis mai deunăzi cam
speriat: „Haoleu, mâncați-aș...dacă vine războiul și p-aicea noi
plecăm”.
DUCE-V-AȚI!
Bine-a zis cine-a zis: dă-i prostului un deget...
DUCE-V-AȚI!
Bine-a zis cine-a zis: dă-i prostului un deget...
