Scurtă biografie și testamentul politic al lui
VASILE PARASCHIV
Vineri 4 februarie 2011 la Ploieşti, a încetat să mai bată inima
lui Vasile Paraschiv, muncitorul care s-a luptat, de unul singur, cu
regimul comunist. S-a stins la 82 de ani, după ce i-a contestat şi pe
profitorii anticomunismului.După ce s-a retras din PCR
(1968), a fost arestat şi torturat în mai multe rânduri de Securitate. A
fost internat în spitale psihiatrice, la Urlaţi, Spitalul nr. 9 din
Bucureşti, Voila. În 1977, a intrat în legătură cu scriitorul Paul Goma,
care iniţiase mişcarea pentru apărarea drepturilor omului în România.
S-a alăturat, din 1979, lui Gheorghe Braşoveanu şi Ionel Cană, în
Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR). A pătimit apoi
un alt val de represiuni din partea regimului comunist."Vasile
Paraschiv – şi familia sa – a îndurat totul, însă nu a tăcut: a strigat
– de durere, de revoltă, de promisiune că nu se va lăsa până când lumea
de peste Zidul Raiului Comunist nu va afla cum sunt trataţi oamenii
care cer drepturi pentru un om într-un regim terorist, totalitar”, scrie
Paul Goma despre cel ce l-a susţinut la greu, în prefaţa volumului
"Lupta mea pentru sindicate libere în România. Terorismul politic
organizat de statul comunist” (Polirom, 2005). "Vasile Paraschiv a
strigat, într-o vreme când cvasitotalitatea românilor tricolori –
potrivit înţelepciunii mioritice – tăceau, de li se auzea până la Paris
rezistenţa-prin-tăcere, şi îndurau, supuşi, toate umilinţele, toate
privaţiunile, toate batjocurile, toate chinurile la care îi supunea, de
decenii, haita «tovarăşilor de sus de tot» apărată cu devotament de
turma porcilor sălbăticiţi: securiştii «patrioţi», mă rog frumos. Însă,
vai, eternitatea de suferinţe nu s-a încheiat pentru Vasile Paraschiv la
22 decembrie 1989. Securiştii-activiştii de ieri, deveniţi nesfârşit de
«democraţi» începând de a doua zi dimineaţa – citeşte: «revoluţionarii
cu voie de la Brucan», profitorii-de-război, hoitarii, vitejii la
plăcinte, bătătorii în pieptu-le de bostan fiert, urlătorii: «Noi am
rezistat! Noi am răpus fiara comunistă!» – aceştia l-au îmbrâncit în
lături, l-au alungat dintre ei, întrebându-l cu respectul
ploieşteano-danubian intrat în legendă: «Tu cine eşti, mă? Cară-te
de-aici că noi avem treabă, noi facem revoluţie, nu sindicat!».”"Este
o măsură de condamnare a crimelor Partidului Comunist Român luată pe
jumătate, pentru că în condiţiile acestea în care crimele, criminalii
sunt condamnaţi teoretic, verbal, declarativ fără ca aceste declaraţii
să aibă consecinţe juridice atunci această condamnare a comunismului în
ţara noastră este o formalitate banală care urmăreşte ca scop să
satisfacă cererea victimelor”, declara Vasile Paraschiv într-un interviu
acordat în 2007. "Dar noi, victimele dictaturii comuniste, nu cerem
doar ca criminalii, torţionarii care ne-au chinuit pe noi şi familiile
noastre să fie condamnaţi doar teoretic, verbal. Vrem să se faca o lege
pe baza căreia fiecare victima să aibă dreptul să-i cheme pe torţionarii
săi în faţa justiţiei unde să dea socoteală pe baza legilor statuluide drept”.Dezamăgit
de vorbele goale ale politicienilor, la 1 decembrie 2008, a refuzat
distincţia "Steaua României în grad de cavaler”, acordată de
preşedintele Traian Băsescu. În timpul festivităţii, Vasile Paraschiv
şi-a explicat astfel gestul: "Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru
înalta distincţie ce aţi hotărât să mi-o acordaţi astăzi, dar eu sunt
obligat să refuz primirea ei de la un comunist, la fel ca toţi ceilalţi
care ne-au condus ţara de la Revoluţie şi până azi, împotriva cărora eu
am luptat din 1968 şi voi continua să lupt pe cale legală şi democratică
până la ultima bătaie a inimii. Eu nu sunt ca un câine, căruia dacă îi
dai o felie de salam el nu mai latră, tace din gură şi te lasă să intri
în curtea stăpânului şi să furi totul. Eu nu vreau de la dumneavoastră,
domnule preşedinte, decoraţii, bani, funcţii etc. Eu vreau dreptatea şi
adevărul pentru întregul nostru popor, adică exact ceea ce aţi promis
dumneavoastră poporului nostru în noiembrie 2004 şi care pe mine m-a
atras ca un magnet, dar din nefericire nu v-aţi respectat promisiunea
făcută, m-aţi minţit şi m-aţi indus în eroare şi pe mine şi întregul
nostru popor cu promisiuni pe care nu vi le-aţi respectat niciodată”.
În
ianuarie 2010, temerile lui Vasile Paraschiv despre respectarea
"dreptăţii şi adevărului” s-au adeverit. Curtea Supremă a decis,
irevocabil, respingerea cererii sale, prin care solicita statului român
daune morale pentru tortura la care a fost supus în timpul regimului
comunist. S-a încheiat atunci un proces care dura de câţiva ani. Astfel,
în 2008, Tribunalul Bucureşti, îi dăduse dreptate lui Vasile Paraschiv
şi-i acordase suma de 300.000 de euro, drept despăgubiri morale. La 18
iunie 2009 Curtea de Apel Bucureşti a anulat sentinţa, cu argumentul că
ar fi trebuit să dea statul roman în judecată imediat după "revoluţie”.
1. Să nu iertaţi şi să nu uitaţi niciodată perioada grea a dictaturii comuniste din România anilor 1944-1989, crimele şi nelegiurile regimului comunist (…).
2. Să luptaţi şi să fiţi activi în viaţă, pentru ca tot ce s-a întâmplat atunci să nu se mai repete niciodată în istoria ţării noastre.
3. Să luptaţi pentru apărarea drepturilor omului în România, pentru dreptate şi libertate, democraţie şi demnitate, pentru adevăr.
4. Să nu vă fie frică niciodată de persecuţii şi de represiune, atunci când cauza, cererile voastre sunt întemeiate de lege.5. Să luptaţi pentru apărarea valorilor morale ale Revoluţiei române din
Decembrie 1989 (…).
6. Să nu puneţi niciodată interesele voastre personale deasupra intereselor
generale ale ţării şi poporului nostru.
7. Să fiţi cetăţeni oneşti în viaţă, oameni cinstiţi şi corecţi, gata oricând să dovediţi spirit de sacrificu pentru cauza şi interesele poporului nostru.
8. Să dobândiţi de la dascălii voştri tot ce este mai frumos, mai bun şi nobil în viaţă şi să puneţi în practică aceste învăţături.
9.Să urmaţi exemplul eroilor şi martirilor poporului român.
10. Să învăţaţi foarte bine carte. (…)
11. Asta este tot ce pot să vă las eu moştenire: lupta mea, sfatul, ideile şi
exemplul meu personal.
Vasile Paraschiv, 2003
(Sursa: www.jurnalul.ro/special/special/disidentul-vasile-paraschiv-si-profitorii-anticomunismului-567293.html
