Tezaurul României este unul dintre cel mai bine păstrate secrete ale istoriei secolului trecut, iar Bruxelles-ul nu vrea ca românii să afle sub nicio formă aceste lucruri
Sursa: http://cyd.ro/tezaurul-romaniei-cel-mai-bine-pastrat-secret-bruxelles-ul-nu-vrea-ca-romanii-sa-afle-sub-nicio-forma-aceste-lucruri/
[...] Atât cât a spus cerneala în tratatele de pace din răgazul dintre războaie, ar
fi suficient pentru un cercetător atent ca să reconstituie traseul aurului, cu
totul neașteptat, pe care îl veți regăsi în cronologia din ancheta pe care am
inițiat-o. Studiind problema datoriei istorice a Germaniei față de Romania de
18 miliarde de euro, am găsit în arhive o conexiune cu totul neașteptată în alt
dosar nerezolvat al istoriei: profesorul universitar și diplomatul german Ernst
Jäckh (1875-1959) scrie în Memoriile sale „Dergoldene Pflug. Lebensernteeines
Weltbürgers” (Stuttgart 1954, p. 382) că Romania a cedat aurul său Germaniei
prin Tratatul de Pace de la Bucuresti din 7 mai 1918. Iată, răspunsul poate fi
găsit, nu exclusiv la Moscova, ci chiar în inima Europei, la Bruxelles. Dacă
ne-am afla într-un roman de Agatha Christie, poate chiar în „Orient Express”,
am exclude din start ipoteza că cele 93.400 kg aur încărcate în vagoane într-un
decor de iarnă, ar putea fi, în continuare, la Moscova. Voi demonstra, într-o
serie de articole, care completează și duc mai departe datele prezentate aici,
povestea reală a traseului Tezaurului: Rusia – Germania –Franța. O istorie pe
care Bruxelles-ul nu ar dori ca românii să o cunoască. Problema tezaurului a
fost resăpată periodic, asemeni unei povești cu zâne, adică fără vreo
finalitate concretă, de politicienii României. Pentru că sună bine. Pentru că
90% dintre români cred că problema tezaurului este importantă. Pentru ca un
secret nu este niciodată suficient de bine ascuns dacă asupra subiectului se
așterne o tăcere absolută. Pentru început, iată traseul cronologic al istoriei
Tezaurului.
23
noiembrie 1916: Capitularea Bucureștilor, Capitala României, în fața trupelor
de ocupație germană. În zilele următoare, Statul Major și Comandatura germană
au ocupat Hotel Bulevard, Capsa si Athéné Palace.
12-14
decembrie 1916: Tezaurul este încărcat, la Iași, în vagoane, cu direcția
Moscova. Transportul viza exclusiv aurul României (o cantitate de 93.400 kg
aur) deținut sub formă de lingouri, monede diverse și bijuterii. Pornește către
Moscova al doilea transport cu valorile Băncii Naționale a Romaniei din care,
aur efectiv în valoare de doar 574.000 lei aur (echivalentul a circa 170 de kg
aur). În total: 93.570 kg aur au luat drumul Moscovei, în cele două
transporturi. Au dispărut exact 93.540 kg de aur. Rețineti cifra: este cantitatea
de aur pe care o vom regăsi, cu o precizie uluitoare, în păienjenișul
armistițiilor și tratatelor de pace de după Primul Război Mondial: transportată
de la Moscova la Berlin și apoi în somația Antantei către Germania de a
restitui „aurul Romaniei sau al Rusiei”.
18
decembrie 1916 (1 ianuarie 1917 după calendarul Gregorian): Alexandru
Marghiloman scrie, în Notele sale politice:„Mecanismul emisiunii lor (n.r. al
trupelor germane de ocupație) este următorul: ei emit indefinit, pentru a plăti
soldele și tot restul. Pe măsură ce se emite, tezaurul acoperă la Berlin în mărci.
Eu: „Dar reglementarea cu România?”. El
(n.r. generalul Petersen, șeful delegației germane la București): „Vom vedea la
pace”. Cu alte cuvinte, administrația germană tipărea monedă în România pentru
cheltuielile curente, pe care o garanta cu aurul României, pe care Guvernul
român refugiat la Iași îl evacuase din țară.
5
ianuarie 1917: Banca Națională e pusă sub sigiliu de germane: „s-au dat 10
minute personalului pentru a se retrage”, notează politicianul român. După care
adăuga că, Banca Națională a fost redeschisă a doua zi, dar sub supravegherea
unui delegat german.
5
martie 1917: O altă ordonanță a administrației de ocupație anunța că Banca
Națională a fost pusă sub sechestru și închisă până la noi ordine. „Ordonanța
vizează faptul că Tezaurul și majoritatea Consiliului nu sunt la sediu”, scrie
Marghiloman.
6
martie 1917: Liderul conservator află conținutul împuternicirilor semnate de
Col. Hentsch, noul șef de Stat-Major de la „Militarverwaltung”: „Administratorii-sechestrii
trebuie să se pună în posesia Băncii Naționale; sunt autorizați să exercite
toate acțiunile pe care Banca le poate exercita și să dispuie de tot avutul Băncii”(…)
Spiess crede ca germanii vor să se pună la adăpostul emisiunilor abuzive care
s-ar face la Iași”.
Octombrie
1917: Marea Revoluție în Rusia. Comuniștii, sub conducerea lui Lenin, preiau
puterea cu sprijinul financiar, ajutorul și angajamentul Germaniei, cu intenția
să încheie Frontul din Est.
13
ianuarie 1918: Sovietul Comisarilor Poporului de la Moscova ia hotărârea de a
rupe relațiile diplomatice cu România, articolul 3 al acestei hotărâri
stipulând că: „Tezaurul Romaniei, aflat în păstrare la Moscova, se declară
intangibil pentru oligarhia română”.
3
martie 1918: Rusia și Germania semnează Tratatul de la Brest-Litovsk, marcând
astfel iesirea Rusiei din primul razboi mondial, ca sa inlature astfel de pe
Frontul de Est.
7
mai 1918: România semnează Tratatul de Pace de la București, un document
umilitor, dintre România pe de o parte și Germania, Bulgaria, Austro-Ungaria,
Turcia pe de altă parte. Dincolo de cedările teritoriale impuse, Romania a
cedat controlul activelor Băncii Naționale către trupele de ocupație germane.
Din interpretările asupra acestui tratat, rezultă că România ar fi renunțat la
Tezaur, o dată cu documentele referitoare la acesta, aflate în custodia BNR.
Profesorul universitar și diplomatul german Ernst Jäckh (1875-1959) scrie în
Memoriile sale (Stuttgart, 1954, p. 382) că România a cedat aurul său Germaniei
prin Tratatul de Pace de la Bucuresti. Se pare că Romania ar fi renunțat atunci
la dreptul de proprietar al tezaurului.
27
august 1918: Acordul financiar germano-rus, semnat în continuarea Tratatului de
la Brest-Litovsk, prevede daune de război și compensări pentru prejudiciile aduse
Germaniei prin confiscarea și sechestrarea averii germane în Rusia.
Compensarile în aur făcute de Rusia în contul Germaniei se efectuează, conform
tratatului, în două tranșe: prima de 42.860 kg aur și a doua de 50.676 kg aur.
În total: 93.540 kg aur. Sunt singurele tranșe prevăzute concret în tratat din
cantitatea de aur pe care Moscova ar fi urmat să o trimită către Berlin (circa
245.500 kg aur) și, totodată cantitățile de aur care au ajuns ulterior la
Berlin.
10
septembrie 1918: se efectuează primul transport de 42.860 kg aur de la Moscova
la Berlin.
30
septembrie 1918: al doilea transport de 50.676 kg aur ajunge la Berlin.
