CONFESIUNE

Țineam să scriu aceste rânduri neapărat. De câteva zile, am renunțat la discursul meu politic în general, și la cel naționalist în special. Motivele sunt temeinice: unele îi privesc doar pe concetățenii mei și nu le fac cinste; altele, țin de mentalitatea mea și de vocația pe care cred că o am. Ca orice om, aparțin unei țări, dar într-o mai mare măsură, cred că aparțin acestei lumi, căreia nu voi înceta să-i rămân dator atât timp cât voi trăi. Eu cred că menirea noastră, a tuturor este să consolidăm -fiecare după puterile lui- imensul și unicul edificiu în interiorul căruia ne ducem existența: UMANITATEA.  Dincolo de rivalități, dușmănii și antipatii, acest cadru fără egal este singurul loc din Univers unde a apărut și a proliferat viața noastră, a fiecăruia. Pacea și liniștea sunt două elemente esențiale ale acestui spațiu vital. Din păcate, la un anumit moment dat, în viitor, forțele răului vor încerca să distrugă edificiul apărut într-o atât de lungă evoluție și consolidat prin truda a miliarde de oameni. Acela e cel mai mare pericol și nu disputele noastre fără sfârșit și fără sens; lui trebuie să-i facem față! Eu nu voi mai fi atunci în viață, dar sunt sigur că Infinita Putere a Binelui va învinge!