(RĂSPUNS LA APELUL TINERILOR RUȘI)
Desigur Natașelor și Alioșilor îmi veți spune că asta a fost demult, vinovați au fost țarii, apoi Lenin, Stalin, Hrusciov, Brejnev. Așa să fie? Sau -mai bine zis, numai așa să fie? Mai-mai să mă impresionați cu figurile astea ale voastre nevinovate de Sfânta Paraschiva prinsă-n baie cu țigara-n gură.
Până una-alta, iată un articol tulburător despre politica Rusiei (de ieri și de azi)...
FEDERAȚIA RUSĂ NU E AȘA DE REA CUM O ARATĂ UNII. E CU MULT MAI REA
Federația Rusă este un imperiu construit pe cadavrele a
zeci, poate sute de milioane de oameni, de diferite etnii. Când a venit
Stalin în fruntea Partidului Comunist, URSS număra cel puțin 330 de etnii, iar
când Stalin a murit, oficial nu mai rămăseseră decât 30.
N.M.-De fapt, bilanțul crimelor săvârșite din ordinul
lui Stalin este înfiorător: 40 de milioane de victime, oameni de cele mai
diverse etnii, orientări politice sau religioase și asta în nici treizeci de
ani (1924-1953). Șirul deportărilor și crimelor a continuat (chiar dacă nu la
dimensiunile celor din perioada stalinistă) pe vremea urmașilor acestuia:
Hrusciov, Brejnev, Andropov, Cernenko. Precizez că în 1954, Hrusciov a
„transferat” controlul asupra Crimeii de la Republica Sovietică Socialistă
Federativă Rusă la Republica Sovietică Socialistă Ucraineană. Această cedare a
Rusiei a avut pretexte, dar și cauze reale. Dintre pretexte, amintim o pretinsă
răsplată pe care rușii o ofereau ucrainienilor, la aniversarea a 300 de ani de
la semnarea Tratatului de la Pereiaslav (1654), prin care ucrainienii și
cazacii conduși de Bogdan Hmielnițki se „rupeau” de statul polonez și se
„aruncau” în brațele unei Rusii aflate atunci în plină expansiune. De fapt,
Hrusciov a recurs la acest act pentru a-și întări poziția supremă în cadrul PCUS
(Partidului Comunist al Uniunii Sovietice); el și-a atras în acel moment și
sprijinul liderilor comuniști din Ucraina. De menționat că rușii dobândiseră teritoriul Crimeii de la otomani în 1783, după un război victorios cu aceștia.
Și uite-așa, ucrainienii s-au mai ales cu o pomană...și tot de la ruși!
Numai că, după exact 60 de ani (în februarie 2014), conducătorii de la Moscova ordonau armatei ruse să pătrundă în Crimeea și s-o readucă în granițele Rusiei. Cu alte cuvinte, își luau pomana înapoi.
Îmi pare rău că noi românii, nu avem forța militară a Rusiei, pentru a ne recupera cu arma în mână Basarabia și Bucovina de Nord. Cu această ocazie, țin să-i contrazic pe toți aceia care-și (mai) închipuie că aceste pământuri ale noastre ne vor fi retrocedate „pe cale pașnică”. Ce cale pașnică măi fraților, nu vedeți ce hiene avem în jur? Dintotdeauna, asemenea chestiuni s-au reglementat numai prin război (pentru că e greu de presupus că vom mai avea un an 1918, în care -în mijlocul unei mari conflagrații militare- să putem profita de vreo conjunctură intrnațională favorabilă).
Așadar, revenind la subiect, acum în 2014, liderii de la Moscova erau de părere că acțiunea de cedare a lui Hrusciov a Peninsulei Crimeea către Ucraina fusese „ilegală și neconstituțională”. De fapt, mai-marii de la Kremlin întâmpinaseră cu furie intenția conducătorilor Ucrainei de a renunța la alianța cu Rusia și de a intra în NATO.
Și uite-așa, ucrainienii s-au mai ales cu o pomană...și tot de la ruși!
Numai că, după exact 60 de ani (în februarie 2014), conducătorii de la Moscova ordonau armatei ruse să pătrundă în Crimeea și s-o readucă în granițele Rusiei. Cu alte cuvinte, își luau pomana înapoi.
Îmi pare rău că noi românii, nu avem forța militară a Rusiei, pentru a ne recupera cu arma în mână Basarabia și Bucovina de Nord. Cu această ocazie, țin să-i contrazic pe toți aceia care-și (mai) închipuie că aceste pământuri ale noastre ne vor fi retrocedate „pe cale pașnică”. Ce cale pașnică măi fraților, nu vedeți ce hiene avem în jur? Dintotdeauna, asemenea chestiuni s-au reglementat numai prin război (pentru că e greu de presupus că vom mai avea un an 1918, în care -în mijlocul unei mari conflagrații militare- să putem profita de vreo conjunctură intrnațională favorabilă).
Așadar, revenind la subiect, acum în 2014, liderii de la Moscova erau de părere că acțiunea de cedare a lui Hrusciov a Peninsulei Crimeea către Ucraina fusese „ilegală și neconstituțională”. De fapt, mai-marii de la Kremlin întâmpinaseră cu furie intenția conducătorilor Ucrainei de a renunța la alianța cu Rusia și de a intra în NATO.
Ulterior, crimele împotriva altor popoare au continuat -după cum vom constata- în vremea lui Gorbaciov, Elțân și Putin. Cu alte cuvinte, niciodată și nimic nu s-a schimbat!
Fiecare viață umană este o tragedie și nimeni nu știe exact
câte milioane de tragedii a comis Uniunea Sovietică. Se știu datele despre alte tragedii, deja mai recente,
deja nu sovietice ci rusești, adică ale Federației Ruse, dar nici despre
acestea nu se vorbește.
Iată câteva, câteva alături de cifrele oficiale:
