ROMÂNIA, ÎNTRE CIRC ȘI BALAMUC (2)

      Acum să nu credeți că n-am dat numele interlopilor constănțeni de frică! Dacă nu mi-a fost teamă de criminalii lui Ceaușescu, tocmai de urangutanii ăștia să mă tem? Însă n-are rost să murdărim site-ul cu numele lor! Tupeul respectivilor este însă incredibil. N-are rost să-i întrebi de școală; cei mai mulți sunt semianalfabeți sau analfabeți de-a dreptul. Instituția numită „școală” le repugnă, așa cum le repugnă orice instituție care încearcă să le impună reguli de respectare a legii și ordinii. Fiecare dintre capii acestor organizații criminale se pretinde a fi „stăpânul Constanței”. Apoi, el „stăpânul”, are o mulțime de „supuși” (observați ce terminologie de Ev Mediu întrebuințează). Apar în ochii publicului, în mass-media, ca onorabili oameni de afaceri și familiști convinși. Credeți însă că „grosul banilor” le vine din niște „nevinovate” afaceri „la vedere”? Aiurea! „Marile tunuri” le dau grație întregii game de infracțiuni cuprinse în Codul Penal, pe care infracțiuni, indivizii le săvârșesc sub nasul (ȘI CU OBLĂDUIREA) AUTORITĂȚILOR: de la crime, șantaj, perceperea de taxe de protecție, trafic de persoane, conducerea și dirijarea rețelelor de prostituție, până la lupte de câini, escrocherii de tot felul, amenințări (cel mai adesea, puse în practică). Unul dintre cele mai „stridente” exemple este prostituția; chiar credeți că ei dau doi bani pe legea care o incriminează? Să fim serioși...aici pot să vă dau date certe 100%, m-am documentat „pe teren”. Așa încât, sume mari de bani, rezultate din impozitele care ar trebui să intre în bugetul statului, urmare a desfășurării acestei activități, „se cuibăresc” în sacii doldora de euro mânjiți cu sânge ai cioflingarilor cu pricina. O să mă întrebați ce treabă am eu cu ăștia. Păi am, pentru că nu mi-am sacrificat atăția ani din viață, ca să ajungă țara asta la cheremul lor! Data viitoare voi aborda un alt subiect, despre o altă minoritate din România, cea MAGHIARĂ!