sâmbătă, 7 aprilie 2018

SĂ NU NE IERȚI, BASARABIA (2)

       Așadar, ce s-a întâmplat după ce Bucovina și Basarabia au intrat sub stăpânire străină?Începem cu Bucovina...
        Potrivit unor surse, la 1775, ponderea populației românești în provincie era de peste 85%, ucrainienii reprezentând puțin peste 10%; oricum, conaționalii noștri depășeau cu mult majoritatea absolută (adică peste două treimi). Austriecii au anexat acest teritoriu, motivând că au nevoie de un „culoar de trecere” dinspre teritoriile pe care le stăpâneau în Vest către Galiția (pe care o anexaseră în 1772). Ei au arătat hărți false demnitarilor otomani; când aceștia din urmă au constatat că teritoriul alipit era mult mai mare față de „culoarul” pe care-l prezentaseră imperialii în hărți, șocul a fost foarte puternic. Domnitorul Moldovei din acea vreme, Grigore Ghica al III-lea susținut de boierii țării, a protestat vehement împotriva acestei fărădelegi; reacția a fost promtă: austriecii au intervenit pe lângă turci, insistând ca Ghica să fie lichidat, iar otomanii l-au decapitat.  
     Pentru că -așa cum am arătat- termenii sunt improprii, voi scrie Bucovina („Țara Fagilor”) între ghilimele („Bucovina”), folosind și formularea Moldova de Nord; după cum voi scrie (și voi dovedi de ce, deci „Basarabia”);, folosind formulările: Moldova dintre Prut și Nistru sau Moldova de peste Prut. Reiau... 
       „Bucovina” a rămas provincie austriacă până la 1918. Ea a primit statutul de „ducat autonom”, având drept centru orașul Cernăuți. S-a susținut, inclusiv de către unii români, că situația conaționalilor noștri din acest teritoriu a fost una „bună”, austriecii dovedind că au -vezi Doamne!- un înalt grad de civilizație. Numai că, tocmai „civilizații” ăștia, au acționat constant, cu perfidie și brutalitate, pentru a distruge caracterul (evident) românesc al acestui teritoriu. 
    Astfel, pretextând că „provincia este slab populată”, au făcut colonizări masive ucrainieni (în principal) dar și cu germani și evrei. Sărmanii austrieci...credeau și ei atunci, exact ceea ce cred astăzi neinstruiții coordonatori ai politicii externe americane: anume că acești ucrainieni au fost, sunt și vor fi, o barieră de netrecut în calea expansiunii rusești! Am demonstrat cu date istorice de netăgăduit că n-a fost așa niciodată (și nici nu va fi!). Urmare a acestor acțiuni samavolnice, procentul românilor a scăzut dramatic: astfel, în 1910, românii reprezentau 34,1% din totalul populației, ucrainienii fiind pe locul întâi cu 38%; în proporții mai mici găseam ruteni, germani, evrei, polonezi. 
        Fac o paranteză, spunând că acești ruteni sunt -după unii istorici- urmașii unui trib celtic slaviazat, iar alții îi consideră slavi de la început. Bineînțeles, ucrainienii îi consideră „de-ai lor”; cei mai mulți dintre ruteni se consideră însă o etnie aparte. Ca o curiozitate, mama poetului nostru național Mihai Eminescu, era ruteancă:Raluca Iurașcu (Eminovici, după soț).

Galiția...

 și „Bucovina” istorică (adică toată)...


      Pe lângă considerațiile mele, am folosit următoarele surse:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Regatul_Gali%C8%9Biei_%C8%99i_Lodomeriei






         Asta ca să nu zică lumea că plagiez...fiți pe fază! Va urma...