ALT 15 MARTIE...

        Mâine e 15 martie! Și ce-i cu asta, ar spune destul de mulți „insuficienți” din țara asta (aflați mai ales printre aceia care fac parte din tânăra generație). Ei, „șmecherilor de bordură” și „mortalelor” cu tărtăcuța goală, aflați că mâine e ziua națională a Ungariei. Vecinii noștri sărbătoresc această zi, în memoria lui 15 martie 1848, dată la care s-a declanșat revoluția maghiară, într-un context mai larg, în care mișcările sociale cuprinseseră o mare parte a continentului. Până aici n-ar fi nici o catastrofă: în definitiv, fiecare popor trebuie să aibă o sărbătoare națională. Chiar și țiganii, care n-au avut un stat al lor niciodată, au în schimb, o zi a lor (11 aprilie). De vreun sfert de veac, maghiarii își sărbătoresc ziua (și) în Transilvania în moduri dintre cele mai ciudate, mai incredibile (ca să nu spun mai mult). Așa că trebuie să ne așteptăm la orice; de fapt, ce ar mai putea să ne mire? E limpede că autoritățile române au cedat de mai multă vreme acea zonă din chiar inima României, numită impropriu „Ținutul Secuiesc”. O atare lipsă (voită) de reacție (și de interes!) față de teritoriul național se cheamă Înaltă Trădare, dar ce mai contează? Personal, declar sub jurământ că refuz să mă mai implic în vreo acțiune prin care aș apăra sau aș ajuta această țară. De ce aș face-o? Adică unii trebuie să lupte, să se chinuie din răsputeri și să sufere zeci de ani, în vreme ce alții sunt „șmecheri” (de tinichea). Mai zilele trecute, m-a întrebat o domnișoară: „Ce ai face dacă ai mai avea o viață, dacă ai mai trăi încă o dată?” N-am știut unde „bate”, mi s-a părut că mă ia peste picior, dar i-am răspuns hotărât: „În primul rând, aș vrea să mă nasc într-o altă țară, una normală, puternică și demnă; n-aș mai putea să-mi iau încă o dată viața de la capăt între atâția țigani inadaptați și atâția români neghiobi! Adică să mai trec printr-un calvar...De aceea nu mi-am dorit copii! Cum să faci copii într-o țară prăbușită din toate punctele de vedere și -mai ales- fără viitor, fără nici o perspectivă. De ce să-mi fie condamnați și copiii, la umilință, batjocură și disperare?