miercuri, 2 martie 2022

ȘI AȘA S-A ADUNAT UCRAINA DIN POMENI ȘI CADOURI...(2)

        Nu îi mai țineți în brațe pe liderii ăștia de la Kiev. Știți ce zicea nu cu mult timp în urmă comediantul ăla de Zelensky? „Românii au ocupat Bucovina”. Bucovina e a noastră, e parte a provinciei românești Moldova; cum să ne ocupăm noi românii propriile teritorii, „Mister Bean al Ucrainei?” 
    Știți că minoritatea română din Ucraina abia mai supraviețuiește? De fapt, ultima oară, oficialii de la Kiev i-au amintit pe minoritarii ruși, polonezi și unguri din Ucraina, dar i-au „uitat” pe români. De ce oare? Știați că școlile și clasele cu predare în limba română din Ucraina sunt închise? Iar profesorii și elevii români de acolo sunt... „convinși” prin cele mai diabolice metode să folosească doar limba ucraineană? Știați că Ucraina deține în mod cu totul ilegal și abuziv teritorii străvechi românești pe care nici nu se gândește să ni le retrocedeze? E vorba de Nordul Bucovinei, Ținutul Herța, Sudul Basarabiei și Insula Șerpilor? Poate îmi veți replica: „Da, dar teritoriile astea le-au dat ucrainenilor tot rușii”. Bineînțeles…și ucrainenii, cum să le refuze? Pe de altă parte, Insula Șerpilor nu le-au dat-o rușii. În cea mai cinică și barbară manieră, fără să aibă nici un drept, au ocupat-o ei, ucrainenii. Pentru că atunci se credeau mari și tari. Pentru că atunci se considerau a fi moștenitorii defunctului Imperiu sovietic. În virtutea cărui drept s-au autoproclamat ucrainienii ăștia moștenitorii Imperiului rusesc? Americanii care îi tot „flateză” în fel și chip nu văd, nu știu și nu aud nimic? De fapt, eu unul, am de multe ori certitudinea că indivizii aceia de peste Atlantic, care pretind că reprezintă și conduc cea mai grozavă democrație a lumii, habar n-au pe ce lume se află!
    Un politician de la Kiev a avut chiar nemaipomenita trufie să afirme în fața unor diplomați occidentali că: „Ucraina e gata să ia locul Rusiei în marile organisme internaționale”. Cum să ia locul Rusiei? Și tocmai cine?
     Față de noi au afișat întotdeauna o atitudine de superioritate și de sfidare. Ba încă un membru al comunității ucrainene din România ne amintea nu cu mult timp în urmă la radio că: „Ucraina e o mare putere”. Asta suna a amenințare; adică, aveți grijă voi românii ce faceți și ce spuneți, fiindcă noi suntem ăia grozavii și e vai de voi. Uite că nu sunteți așa de mari și de tari, „cilavec”. Așa pățești când nu îți vezi lungul nasului.
     Bineînțeles, nu putem uita cât am avut de suferit de-a lungul veacurilor din cauza politicii expansioniste rusești. De fapt, formula „român lucrează cu rușii”, cuprinde o contradicție în termeni. Trebuie să fie unul care ori a fost cumpărat, ori e șantajabil. Totuși, Rusia rămâne Rusia. Și dacă românii sunt călcați în picioare cam de toată lumea și nu au nicio reacție, rușii -în cazul în care se simt cât de puțin ofensați- ripostează violent. Dvs. și oamenii care vă înconjoară sunteți niște lași, domnule președinte al României, Klaus Iohannis. De pildă, atunci când s-a vorbit despre ciocnirea dintre ucraineni și ruși pe Insula Șerpilor, nu v-am auzit spunând că acest teritoriu este de fapt românesc. Ca profesor de istorie ce sunt, m-am simțit și mă simt umilit și trădat.
     Fac apel și la memoria dvs. Mai țineți minte câte necazuri ne-au făcut oficialii de la Kiev, întrucât voiau să-și extindă controlul și asupra Platoului Continental al Mării Negre? A fost nevoie de o Decizie a Curții Internaționale de la Haga din anul 2009, care ne-a dat dreptate. Atunci, politicienii din țara vecină s-au plâns pe unde au apucat că au fost „nedreptățiți”. Câtă ipocrizie! Ei afirmau că s-a dat hotârârea în favorea țării noastre „deoarece România e membră a Uniunii Europene.”
    Că tot a venit vorba, constatați cu câtă perfidie speculează conducătorii ucrainieni situația actuală, forțând intrarea statului lor în UE, repede-repede, practic pe ușa din spate. Vă mai amintiți cât timp a durat până a reușit țara noastră să devină membră a Uniunii Europene? La câte testări, la câte verificări, la câte monitorizări am fost supuși? Cum ni se trânteau sub nas liste nesfârșite de condiții de aderare? (mereu altele…). Pe ăștia cine și când îi verifică și îi monitorizează? Câte condiții de aderare a îndeplinit Ucraina? Sau e suficient să fii în război cu rușii ca să primești fel de fel de…„premii”?
     Închei cu o vorbă de-a noastră, din bătrâni, care ne-a învățat „să ne avem bine cu vecinii”; dar cu vecini ca ucrainienii…sau ca ungurii, oricât ai fi de înțelegător și de binevoitor tot numai probleme ai.
     Până data viitoare, numai bine vă doresc.