ÎNTÂMPLARE DIN FRANȚA

M-am tot gândit dacă ar trebui să vă istorisesc o întâmplare din Franța; haideți că o scriu; ajunsesem cu autocarul pe Valea Loarei. Am coborât să mergem pentru început cu toții la o toaletă publică din apropiere (precizez că la ei toaletele publice sunt foarte curate). Așadar, am intrat într-o cabină și după nici un minut, dă buzna peste mine o domnișoară (ooofff!). Îi fac semne disperate că a greșit ușa, se afla în toaleta pentru bărbați; spre stupefacția mea, îmi spune că știa unde intrase, dar la femei era prea aglomerat și ea trebuia să se ușureze neapărat. Cât sunt eu de libertin în comportament, am rămas blocat, apoi instinctiv sau din politețe, m-am dat la o parte, ca să acord prioritate duduiței cu urgența. În asemenea situații, practic fără să-ți dai seama, privirea îți alunecă...mă rog, îți alunecă! De exemplu, de mult timp, privirea ei fixa „turnul meu de control”, iar ochii mei se pironiseră pe „pi...pista ei de aterizare”. În fine, am ajuns să ne cunoaștem, mi-a zis că o cheamă Ania, are 18 ani și e din Norvegia. La rându-mi, mi-am declinat identitatea și apoi i-am mărturisit că n-am făcut niciodată cunoștință cu cineva având chiloții-n vine. Mi-a răspuns cu seninătate că n-are rost să mă formalizez atât și-a făcut treaba pentru care venise și a ieșit. Nordicele astea n-au nici o inhibiție! În ceea ce mă privește, mi-au trebuit vreo două zile ca să-mi revin după șoc!