CLARIFICĂRI PENTRU ANUMIȚI DOMNI

       Domnule Tismăneanu, ce am auzit la TV și nu mi-a venit să cred? Cum adică, dvs. criticați faptul că pastorului Tokes i s-a retras acea înaltă distincție pe care în mod pripit (și nejustificat) s-a grăbit să i-o acorde în anul 2009 fostul președinte Băsescu? Adică acest etnic maghiar din România poate să spună (și să facă) orice împotriva statului român iar noi trebuie să-l lăsăm în pace, să-l aplaudăm și -culmea naivității, ca să nu spun altfel- să-l decorăm? Chiar așa tâmpiți trebuie să devenim? Ca să „intrăm în grațiile” cui? În grațiile Marilor Puteri? Pentru ce? În interiorul frontierelor acestor Mari Puteri așa se întâmplă? Vine orice individ și cere protecție din partea altui stat, acționând permanent împotriva țării în care trăiește? Așa e-n America unde trăiți dvs.? Și de ce are nevoie d-nul Tokes de protecție? Cine și ce rău i-a făcut (sau îi face)? Am mai scris de multe ori: dacă românii din Ungaria (atâția câți mai sunt, câți au scăpat ca prin minune nemaghiarizați) ar avea măcar jumătate din drepturile maghiarilor din România, ce bine ar fi! Și haideți să vă mai lămuresc în privința unui lucru: „meritele” lui Tokes în declanșarea și desfășurarea Complotului de la 1989, i le-am conferit noi, cei care lucram în (și cu) anumite structuri. Credeți că ne-ar fi fost greu să-l neutralizăm (într-un fel sau altul)? Sau să înăbușim „din fașă” protestul enoriașilor săi? Concret, noi l-am pus acolo, noi i-am facilitat un rol de lider, noi l-am lăsat să se creadă așa cum nu e (adică grozav, teribil, infailibil). Am optat pentru această soluție, cu un maghiar în frunte și cu Transilvania drept loc de declanșare (a Complotului, n-am scris greșit, în loc de Revoluție), dintr-un motiv evident: voiam ca -într-un fel sau altul- minoritatea maghiară să fie alături de marea masă a românilor; măcar la început, deoarece ulterior maghiarii din România (în special extremiștii) au pornit pe un drum propriu, au vrut să facă o „revoluție” a lor, care contravenea practic intereselor statului român; evenimentele de la Târgu Mureș din martie 1990, puse la cale și organizate de extremiștii unguri, reprezintă o grăitoare mărturie. Dacă ar fi fost un român „căpetenie”, vă dați seama că maghiarii ar fi ales „altă cărare din start” și s-ar fi ivit probleme noi și foarte grave. Ar fi ascultat ungurii de un român? Nu puteam risca! Pe urmă, în privința locului izbucnirii, am ales Timișoara, unde marea majoritate a locuitorilor o reprezintă românii; în afară de ei, acolo nu avem doar unguri (dacă era așa, iar erau necazuri), ci și sârbi sau șvabi. Doar nu era să hotărâm declanșarea acțiunii la Covasna, nu? Pe de altă parte, o atitudine similară cu a dvs. a avut și d-nul Robert Schwarz, german din România, care lucrează acum la postul de radio „Vocea Germaniei”. Mă mulțumesc să-l întreb doar și pe dumnealui: a cerut vreodată vreun cetățean german de etnie turcă protecție de la statul turc? În altă țară, un individ ca acest Tokes ar fi fost demult după gratii pentru activitate antistatală sau -și mai rău- până să ajungă la tribunal ar fi fost linșat în stradă! Așa că domnilor, lăsați să-l decoreze ungurii. Și așa le face jocul (ca să nu zic altfel, înțelegeți dvs.). De fapt, toți știm ce vrea acest om: să-și ia ungurii lui și să plece în Ungaria (cu Transilvania cu tot...). Așa că n-ar fi fost mai bine dacă odată cu decorația i s-ar fi retras și cetățenia română? Să-și vadă visul cu ochii: să plece (definitiv) în Ungaria. Fără Transilvania!