ÎNERCĂRI LITERARE (7)

          Nu vă calmați, fiindcă eu încă mai scriu...iată ce a ieșit acum:

Ceasornicul azilului de bătrâni

Și totuși încă se aude

Ecou din suflete bolnave,

Mesaj-sentință de la rude,

Un val vuind printre epave.

Cu minutarul adormit

Pe strâmte căi  de vremi uitate,

Din multe trupuri ce-au pierit

A strâns o inimă ce bate.

Măsoară timpu-ncet și clar,

Între secunde trec destine,

Iar infinitu-i în zadar

Din ore-încearcă să se-mbine.

Perete strâmb și cenușiu

Cândva i-a fost proptea semeață,

Pulsa prin sine spirit viu

Și revărsa torent de viață.

Acum lumini și limbi și sferă

Clipesc arar și monoton,

Căci trecerea-ntr-o altă eră

Consumă-ncet și Ceasul-Om.

Urmează aici (ca și oriunde)

La-ndemnul nu se știe cui,

Doar inimile muribunde

Tânjind după bătaia lui.


                                                           Constanța, 21 ianuarie 2016