MAGHIARI? NU! EUROPENI MAGHIARIZAȚI? DA!
Concluziile sunt clare, iar adevărul lor nu poate fi pus la îndoială în
nici un fel. Doamnelor și domnilor, ăștia nici măcar maghiari nu sunt!
De unde sângele lui Attila Hunul sau al lui Arpad Maghiarul? Maghiarii
ăștia când au venit din Asia (de unde mama dracului au venit), tot
minoritari erau, adică erau o minoritate chiar și între cele șapte
triburi pe care le conduceau (fiecare trib însumând cel mult 10.000 de
persoane). Ei reprezentau așadar o minoritate parazitară și extrem
de violentă. Așa au impus limba maghiară, prin forță, asupra unor
comunități. Prin nemaipomenite acte de cruzime, au cucerit teritorii
întinse, jefuind și ucigând. Care sânge maghiar? Aiurea! Ăștia sunt
români și slavi maghiarizați. Niște teste ADN ar dovedi cu prisosință
acest adevăr. În ceea ce-i privește pe secui, originea lor este și
astăzi discutată; unii istorici sunt de părere că ar fi venit odată cu
maghiarii din Asia (fiind unul din cele șapte triburi); de fapt,
sechilii înseamnă „cei din față, cei care merg înainte”. Așa făceau
nomazii ăștia: când supuneau câte un trib (dacă mai rămâneau ceva din
membri acelui trib în viață), îi puneau să meargă în față, pentru ca în
cazul unui atac ei să fie loviți primii și nu învingătorii...). Alți
istorici susțin că secuii ar fi urmașii avarilor (o vreme și ei stăpâni
în Pannonia, asupra romanicilor și slavilor de acolo). Așadar, când s-au
așezat în vechea provincie romană Pannonia, maghiarii i-au găsit acolo
nu numai pe latini și slavi, dar și pe secui. Oricum, credeți că ăștia
mai sunt de fapt secui? Nici gând! Și ăștia sunt tot slavi și latini
maghiarizați (repet, se poate dovedi!). Cu argumentul ADN (sau și cu
argumentul ăsta!) și teoria roesleriană e făcută praf!
ȚIGANII LATINI?NU! INDIENI?DA!
În ceea ce-i
privește pe țigani, ăștia fac ceea ce au făcut maghiarii sute de ani:
își caută și încearcă (disperați) să-și dovedească o identitate, care să
fie cât mai „europeană”; de unde! Și ăștia au venit „de la dracu-n
cărți”, dar nu de prin Mongolia, ci din Nordul Indiei. Erau două
triburi, numite țigani și ațigani pe care la începutul sec. al XIII-lea,
mongolo-tătarii lui Ginghis-Han i-au luat cu ei în Europa; și tot așa
i-au așezat pe țigani în față, pentru cazul în care i-ar fi atacat
cineva. Nu i-a atacat nimeni și așa au ajuns (și s-au răspândit) țiganii
în Europa. Spre deosebire de maghiari, ei n-au avut un stat al lor
niciodată. De unde denumirea asta absurdă (și ridicolă) de rromi, nu se
știe. Am întâlnit o țigancă veselă nevoie mare, care mi-a zis că neamul
ei se trage „de la Roma”. De aici și până la analogia tâmpită
rrom-roman-român n-a mai fost decât un pas. Bietul Caius Iulius Caesar,
dacă ar ști el ce urmași (indieni) a ajuns să aibă! Cu democrația asta fiecare a început să
spună (sau să scrie) ce vrea, cum vrea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu