Sunt de părere că primul lucru pe care trebuie să-l facă un istoric este să studieze permanent, să se informeze. Categoric, așa ceva nu e valabil doar pentru istorici, ci și pentru toată lumea. Mai ales când te aventurezi în abordarea unor probleme pentru care nu ai pregătirea necesară.
Situația devine de-a dreptul catastrofală când te afli în posesia unor acte care atestă faptul că ești specializat într-un domeniu, iar tu spui și scrii toate inepțiile care îți trec prin cap, tocmai în domeniul în care te consideră (unii) o...somitate. La Istorie, când -prin tot ceea ce faci- dai dovadă de subiectivism, spirit partizan, ipocrizie și malițiozitate, te-ai descalificat complet și definitiv. Sincer, o vreme (scurtă vreme...) am trăit cu convingerea că istoricii occidentali slujesc această știință cu abnegație și devotament, în spiritul cinstei, adevărului și profesionalismului. Credeam că în exercitarea meseriei lor, acești indivizi și-au format foarte de timpuriu o gândire liberă (obiectivă și imparțială) cu atât mai mult cu cât ei n-au avut de înfruntat teribila dictatură comunistă, întinsă pe perioada atâtor decenii. Dar să trecem la chestiuni concrete...
Am citit lucrarea profesorului francez Jean Berenger intitulată „Istoria imperiului habsburgilor (1273-1918)”.
Bineînțeles, domnul Berenger se străduiește din răsputeri pe tot parcursul lucrării să ne convingă (fără succes, pentru cine Istorie) cât de grozav a fost acest Imperiu austriac și câte binefaceri a adus populațiilor supuse lui. Pe lângă elementul germanic pretins civilizator, domnul francez îi amintește în treacăt pe croați, slovaci, sârbi și parcă din greșeală...și pe români. În schimb, cade în idolatrie când scrie despre unguri. Durerea mea (a tuturor românilor) ați intuit de unde vine, nu-i așa? Pentru dumnealui, Transilvania este -dincolo de orice îndoială- pământ unguresc. De la el aflăm că în Pannonia au pătruns foarte mulți unguri...300.000! Vă vine să credeți? De unde o fi scos ăsta atîția unguri pripășiți prin Europa? Din ce document, din ce sursă istorică a cules (sau a dedus) acest număr? Nu ne scrie, e secretos. Se știe foarte limpede (am scris și eu într-un articol precedent) că acea confederație de triburi ajunsă târziu în Pannonia, avea un caracter multietnic. Tocmai de aceea, acești oaspeți nepoftiți și nedoriți sosiți pe la noi de unde și-a înțărcat dracu copiii, nu pot fi considerați nici măcar cu maximă indulgență unguri. Reiau subiectul și precizez că din cele șapte triburi adunate de pe drumuri (însumând cel mult 70.000 de oameni) NUMAI UN SINGUR TRIB ERA AL MAGHIARILOR, AȘADAR, CEL MULT 10.000 DE PERSOANE. Până la 300.000 câți a visat prietenul nostru Jean e cale lungă...
De aici și intenția primilor monarhi ai regatului ungar întocmit în pripă și creștinat prin fier și sânge, de a-și înmulți supușii cu orice preț. Mai ales când te gândești că musafirii minoritari asiatici aroganți și brutali doreau cu orice preț să stăpânească în Pannonia și mai târziu în Transilvania peste o majoritate covârșitoare românească (la care se adăugaseră tot înaintea venirii adunăturii dominate de unguri, elemente slave). De altflel, se cunoaște faptul că regii unguri făceau apeluri repetate inclusiv către rudele lor asiatice (cumanii) să vină în Pannonia ca să mai crească numărul migratorilor din zonă. În disperare de cauză, căpeteniile maghiarilor au ajuns să accepte mulțimea de nobili scăpătați, adesea criminali și tâlhari din Vest, condamnați în țările lor. Imediat aceștia primeau titlul de nobili...maghiari. Pentru promovarea politicii de jaf, teroare, cuceriri și deznaționalizare a atâtor comunități, proaspăta Ungarie mai avea nevoie și de binecuvântarea Vaticanului, care s-a grăbit să i-o acorde. Să nu fi știut „universitarul nostru vestic” aceste lucruri? Poate că nu le-a știut, dar atunci de ce nu s-a informat?
Mai departe, „frere Jean” ne zice că Ungaria ar fi fost cel mai important bastion al luptei împotriva expansiunii otomane. Fals, francez neinstruit; cei mai bravi și mai perseverenți luptători împotriva invaziei Islamului în Europa au fost românii din Principatele Valahiei, Moldovei, alături de frații lor din Transilvania. Marele izbăvitor al crucii, voievodul Transilvaniei ajuns guvernator al Ungariei, Iancu de Hunedoara, e considerat ungur (deși până și un elev de școală primară știe că era român sută la sută). De fapt, autorul trece sub tăcere faptul că mare parte din așa-zisa „nobilime maghiară” a Transilvaniei e tot de origine română; după cum cei mai mulți dintre secuii Ardealului sunt de fapt români secuizați. Pentru a dovedi acest lucru, cineva propunea efectuarea unei analize a sângelui...
Iar în ceea ce privește actul istoric de la 1600, adică Unirea Țărilor Române sub conducerea lui Mihai Viteazul, e considerat de același individ ca un simplu accident izolat și nesemnificativ al Istoriei, nicidecum ceea ce este de fapt, o strălucită confirmare în plan politic a unei realități istorice incontestabile.
În continuare PROFESSEUR JEAN ne oferă alte mostre de neștiință ...ca să nu spun altfel; el a scris: „[...] începând din sec. al XV-lea, în Transilvania a venit populația română din Moldova și Valahia”.
Și mai departe: „[...] cucerirea turcă din sec. al XVI-lea (a Ungariei-n.n.), care a lăsat o câmpie ungară golită de oameni, pe care habsburgii au repopulat-o intenționat cu suabi (șvabi-n.n.) sârbi și români, pentru ca astfel să domine mai bine elementul ungar. Acesta a fost modul în care s-a realizat << balcanizarea >> (subl. autorului) unui ținut odinioară ungar.”
Și în continuare: „După distrugerile din urma războaielor cu turcii, numeroase colonii alogene (sârbești, românești, germane) se stabiliseră în sec. al XVIII-lea în câmpia ungară, ieșind cu mult în afara habitatului lor de origine.” (pp. 456-458).
Ăsta decât să scrie istorie, mai bine s-ar fi apucat de cântat pe la nunți. Mai întâi, șvabii nu sunt balcanici; apoi românii din Valahia și Moldova nu au „invadat” Transilvania, acest teritoriu străvechi românesc îmbrățișat de Munții Carpați este chiar leagănul românismului. Putem spune că -din contră- din Ardeal au pornit periodic, încă de la începuturile feudalismului, grupuri de români în frunte cu voievozii lor, pentru a scăpa de teroarea ungurilor. Asemenea transilvăneni au contribuit la constituirea statelor feudale românești de la Sud și Est de Carpați (Țara Românească și Moldova). Exemplul dinastiei moldovenești a Mușatinilor de origine din Maramureș este grăitor.
La un moment dat, Jean e dispus să recunoască faptul că românii sunt (totuși...) majoritari în Transilvania, ba chiar avansează și un procent: 55%! Dacă mai puneai 15 procente scriai și tu în sfârșit un adevăr...„colega”. Cu toată politica furibundă de maghiarizare, cu toate masacrele și silniciile ungurilor, românii au reprezentat și reprezintă majoritatea absolută în Transilvania. Asta înseamnă că erau și sunt de două ori mai mulți decât alogenii unguri și germani luați împreună...
Bine, e și partea aceea cu câmpia ungară „golită” de unguri. Adică cum? Au fugit toți înapoi acasă în Asia? Și când s-au reîntors?
Pe de altă parte. niciun teritoriu de pe acest continent nu a fost „odinioară maghiar”; pentru simplul motiv că ungurii nu sunt europeni și până să sosească pe la noi, lumea europeană a trăit și fără ei (chiar mai bine). Că veni vorba de habitat...al lor e foarte departe de aici; ați avut curiozitatea să-i întrebați pe unde se găsește, mai exact? Fiindcă nici ei nu știu...
Așadar, atât în Transilvania cât și în Pannonia de fapt băștinașii sunt românii și nu ungurii, francezule. Ai perceput realitatea de-a-ndoaselea; așa e când iei în considerare doar opiniile unei singure părți.
În continuare, nu prea mai sunt multe de subliniat. Jean al nostru cel chinuit de Istorie deplânge destrămarea Imperiului Austro-Ungar. Cu alte cuvinte, el e de părere că naționaliștii ăia care și-au făcut state naționale au fărâmat „bietul” Imperiu. Adică dacă ar mai fi așteptat puțin (eventual vreo patru-cinci sute de ani) un împărat luminat până la scurt-circuit ar fi dat o lege care i-ar fi făcut egali pe români sârbi și slovaci cu austriecii și ungurii. Asta dacă nu cumva între timp (mult mai repede) ungurii și-ar fi măcelărit supușii fiindcă nu vor să devină maghiari ca ei! Obicei vechi la ăștia...
De fapt, nu puțini sunt cei care au susținut că principala cauză a prăbușirii Imperiului dualist a fost tocmai xenofobia maghiarilor.
Până data viitoare, numai bine vă doresc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu