Eu am o vorbă: „Nu te poți pune cu proștii, pentru că nu vei avea câștig de cauză niciodată.” Pentru că prostia se multiplică și se răspândește mai ceva decât Covid 19. Și asta mai ale când găsește teren favorabil; iar în România a găsit (prea) mult teren favorabil. Unde mai pui că prostia nici măcar nu doare...
O domnișoară cu care n-am avut nicio legătură vreodată (am văzut-o prima oară în viața mea) s-a apropiat pe stradă în mare viteză de mine și mi-a zis intrigată: „Cam multe ți-am îngăduit noi. Eu nu m-am vaccinat și nici nu port mască și tot nu m-am îmbolnăvit. Alta trebuie să fie cauza numeroaselor decese din săptămânile astea.” I-am răspuns: „Poate ne zici tu care e cauza aceea și dacă se adeverește, candidezi la Premiul Nobel pentru medicină. Apoi, că tot a venit vorba de ...îngăduință, habar n-ai tu cât de multe am suportat eu din partea a numeroși tâmpiți; dar se cunoaște că nu știi multe, fiindcă ești prea tânără.” Și am plecat mai departe...
În altă ordine de idei, nu vreau să se creadă că am ceva împotriva vreunei biserici, chiar dacă sunt ateu. Am mai scris că dacă ar fi fost după mine, Iisus n-ar fi suferit în niciun fel, Mahomed n-ar fi fost obligat să plece nicăieri. Cu alte cuvinte, i-aș fi lăsat să-și promoveze credințele fără nicio opreliște. Mă gândesc însă, că dacă vreunul dintre ei ar mai trăi și ar vedea ce balamuc imens e pe planeta asta, ar amuți și -mai mult ca sigur- ar vrea să se mute într-o altă galaxie. Au apărut atâtea credințe și confesiuni, încât orice om de bună-credință nu este numai debusolat, ci și scârbit. Practic, orice megaloman fanatic, cu o doză mare de îndrăzneală și cu conturi consistente la Bănci (mai ales cu așa ceva) se poate proclama fără scrupule și fără jenă „adevăratul purtător al Cuvântului lui Dumnezeu.” Și nu-i trebuie mult ca să-și adune un număr impresionant de discipoli. De cealaltă parte, acest așa-zis Dumnezeu, clamat și reclamat de atâtea ori, întârzie nepermis să le aplice pedepsele cuvenite acestor farisei. Ca într-un joc oribil al cinismului și disprețului, întregul cortegiu de necazuri și nenorociri cade tot pe oamenii sărmani; care sărmani (culmea!) continuă să se închine...nu se știe cui, sperând într-o salvare miraculoasă, de ultim moment, într-o minune a minunilor, care să-i scutească măcar de grija zilei de mâine. Și minunea nu vine niciodată...
Dar falsul, minciuna și ipocrizia nu se termină aici, pentru că tot oamenii bisericii le promit obidiților acestui Pământ o viață plină de sănătate, fericire și desfătări pe „lumea cealaltă”, adică după moarte. Cum însă nimeni nu s-a întors din morți cel puțin după vreo doi-trei ani ca să ne spună ce Iad e aici și ce Rai e „dincolo”...
După opinia mea, răul a pornit chiar din sânul „bisericilor-mame”; preocupați prea mult (sau numai de) propria lor bunăstare și ascensiune în ierarhia socială, majoritatea clericilor și-au pierdut mare parte din credibilitate (și din enoriași). Aici înclin să le dau dreptate acelora care au spus că distrugerea bisericii va porni chiar din interiorul ei, de la...slujitorii ei. De pildă, la noi la români e o vorbă: „Să nu faci ce face preotul, să faci ce spune preotul.” În ziua de azi însă, nici măcar ceea ce spune preotul nu mai e de urmat. De pildă, în anul 2020, creștinii ortodocși de aici, din vechea cetate traco-geto-greaco-romană a Tomisului, au sărbătorit Paștele (Învierea lui Iisus) de două ori: o dată când era într-adevăr Paștele, și a doua oară când a vrut Înalt Prea Sfinția Sa Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie Snagoveanu. Așa încât, am aflat ceva nou: anume că, de fapt, Iisus Cristos a murit o dată și a înviat de două ori, ceea ce e de-a dreptul fabulos.
Și tot Înalt Prea Sfinția Sa Teodosie a vrut să devină cu de la sine putere din Arhiepiscop, Mitropolit; numai că de data aceasta, nu și-a mai atins scopul, întrucât i s-a atras atenția că într-o asemenea demnitate nu te poți...autonumi (numai Ceaușescu era în stare de așa ceva!).
În același timp, se vorbește foarte des și despre colosul inutil și uriaș „aspirator de bani”, numit „Catedrala Mântuirii Neamului”. Acolo se spune că vor fi două heliporturi (n.m.-???), piscină și...adăpost antiatomic! Nu înțeleg: se construiește o Casă a Domnului, sau o fortăreață? Nu vreau să fiu malițios, dar un...bordel mai lipsește din planul arhitectural! Nu-i așa că după atâta extenuare cu slujbele și cu rugăciunile, o relaxare a trupului păcătos în compania unei feminine fiebinți și zvăpăiate ar fi binevenită? Și apoi, la ce vă trebuie adăpost antiatomic, Sfințiile Voastre? Păi dacă ne lovește bomba atomică și vă mor enoriașii, în fața cui mai slujiți?
Să închei într-o notă mai optimistă. M-am întâlnit cu doi cunoscuți; erau vorbăreți nevoie mare, deja cuprinși de veselia patronului lor...„spiritual”, Bachus. De la ei am aflat că -în limbaj codificat- o cârciumă de cartier de cheamă „Bibliotecă” sau „Policlinică”. Într-acolo se îndreptau, ca să se „cultive” și ca să se „dreagă”.
Până data viitoare, numai bine vă doresc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu