ANALOGII DE-ALE NOASTRE (5)

        Mă miram de ce unii compatrioți de-ai mei, cu idei...năstrușnice (ca să nu scriu altfel) sunt atât de fericiți și mulțumiți de ei înșiși. Am găsit explicația: prostia nu se vindecă, dar nici nu doare; ba de multe ori, poate genera chiar stări de euforie. A scăzut ușor numărul deceselor provocate de Covid 19 și promt, s-a micșorat vertiginos și cifra celor care se vaccinează împotriva acestui virus periculos. În continuare, mulți dintre locuitorii scumpei noastre Românii, preferă un anumit fel de imunizare colectivă la...„Policlinică”. Am scris cândva ce înseamnă în limbaj codificat acest cuvânt, așa că nu mai insist asupra subiectului. Nu degeaba se zice că nu prea e semnificativ când murim (la urma-urmelor toți ajungem la cimitir); cel mai important e să murim fericiți! Mai ales de când s-a aflat despre sus-amintitul virus că a suferit o mutație care e mai contagioasă și mai primejdioasă decât toate celelalte variante (a fost numită Omicron). Pentru ridicarea moralului populației, acum câtva timp, se auzea în difuzoare la inițiativa autorităților, cântecul „Deșteaptă-te române” (adică imnul nostru național). Se vede treaba însă că versurile (sau melodia...) le-au zgâriat urechile unor indivizi. Motiv pentru care a fost avansată (nu știu de către cine...) propunerea ca în locul imnului să fie difuzat cât mai des cântecul formației Bee Gees „Stayin' Alive”  (adică „Rămâi în viață”). Ușor de zis...

        În altă ordine de idei, am mai aflat ceva; m-am întâlnit cu un musulman, care mi-a zis: „A dat necaz mare peste lumea asta; și știi de ce? Voi creștinii sunteți de vină, deoarece credeți în profeți falși”. I-am răspuns: „Din partea mea poți să fii liniștit, întrucât eu sunt ateu. Dar cum îți explici că necazul ăsta mare i-a lovit și pe musulmani, care -așa cum sugerezi tu- cred în profeți adevărați?” 

        Doi foști elevi de-ai mei își manifestau în public bucuria; i-am întrebat: „Ce e cu veselia asta pe voi? Ați primit viză pentru Statele Unite?” „Nu domnu' profesor, ne-am găsit calea adevărată în viață: credem în idoli. Păi dumneavoastră nu v-ați dat seama? Ce Profet e Iisus acela, dacă n-a profețit nimic?” Pe urmă, am plecat cât de repede am putut, deoarece deja fusesem înconjurat de un grup mare și gălăgios de susținători ai idolatriei. 

           Referitor la același subiect, îmi amintesc ceea ce mi-a mărturisit cu mulți ani în urmă, o cunoștință veche, mamă a unei studente la Politehnica din București: „Domnule, știu că fiica mea învață bine; în privința altor lucruri, mi-a zis ceva care -să-ți spun drept- m-a uluit. Multe studente de la Politehnică și de la Universitate când n-au și ele cu cine-și satisface niscaiva...nevoi, unde crezi că se duc?” „Unde?” am întrebat. „La Căminul studenților teologi, domnule. Bine, fiică-mea a zis că nu s-a dus, dar acum...dacă s-a dus, ce să-i fac? E ditamai studenta.”  Am rămas și eu uimit, întrucât nu credeam că tocmai pe la viitorii slujitori ai altarului, cele mai culte feminine cu...mâncărici la găurici, își găsesc...mântuirea. 

        Și iar vuiește mass-media de la noi, de un caz incredibil: niște preoți din Botoșani, i-au dat afară din biserică pe vaccinații anti-Covid și le-au smuls măștile enoriașilor! Rămâi perplex, pur și simplu. Și când te gândești că noi ateii suntem îndelung huliți și deseori la un pas de a fi linșați pentru că ne aflăm mereu sub acuzația că împlinim „lucrarea Satanei”...

         Dar indivizii ăștia (poate nu întâmplător îmbrăcați în negru) a cui lucrare o împlinesc? A lui Dumnezeu?

         Până data viitoare, numai bine vă doresc.

          

ANALOGII DE-ALE NOASTRE (4)

       Eu am o vorbă: „Nu te poți pune cu proștii, pentru că nu vei avea câștig de cauză niciodată.” Pentru că prostia se multiplică și se răspândește mai ceva decât Covid 19. Și asta mai ale când găsește teren favorabil; iar în România a găsit (prea) mult teren favorabil. Unde mai pui că prostia nici măcar nu doare...

        O domnișoară cu care n-am avut nicio legătură vreodată (am văzut-o prima oară în viața mea) s-a apropiat pe stradă în mare viteză de mine și mi-a zis intrigată: „Cam multe ți-am îngăduit noi. Eu nu m-am vaccinat și nici nu port mască și tot nu m-am îmbolnăvit. Alta trebuie să fie cauza numeroaselor decese din săptămânile astea.” I-am răspuns: „Poate ne zici tu care e cauza aceea și dacă se adeverește, candidezi la Premiul Nobel pentru medicină. Apoi, că tot a venit vorba de ...îngăduință, habar n-ai tu cât de multe am suportat eu din partea a numeroși tâmpiți; dar se cunoaște că nu știi multe, fiindcă ești prea tânără.” Și am plecat mai departe...

          În altă ordine de idei, nu vreau să se creadă că am ceva împotriva vreunei biserici, chiar dacă sunt ateu. Am mai scris că dacă ar fi fost după mine, Iisus n-ar fi suferit în niciun fel, Mahomed n-ar fi fost obligat să plece nicăieri. Cu alte cuvinte, i-aș fi lăsat să-și promoveze credințele fără nicio opreliște. Mă gândesc însă, că dacă vreunul dintre ei ar mai trăi și ar vedea ce balamuc imens e pe planeta asta, ar amuți și -mai mult ca sigur- ar vrea să se mute într-o altă galaxie. Au apărut atâtea credințe și confesiuni, încât orice om de bună-credință nu este numai debusolat, ci și scârbit. Practic, orice megaloman fanatic, cu o doză mare de îndrăzneală și cu conturi consistente la Bănci (mai ales cu așa ceva) se poate proclama fără scrupule și fără jenă „adevăratul purtător al Cuvântului lui Dumnezeu.” Și nu-i trebuie mult ca să-și adune un număr impresionant de discipoli. De cealaltă parte, acest așa-zis Dumnezeu, clamat și reclamat de atâtea ori, întârzie nepermis să le aplice pedepsele cuvenite acestor farisei. Ca într-un joc oribil al cinismului și disprețului, întregul cortegiu de necazuri și nenorociri cade tot pe oamenii sărmani; care sărmani  (culmea!) continuă să se închine...nu se știe cui, sperând într-o salvare miraculoasă, de ultim moment, într-o minune a minunilor, care  să-i scutească măcar de grija zilei de mâine. Și minunea nu vine niciodată...

          Dar falsul, minciuna și ipocrizia nu se termină aici, pentru că tot oamenii bisericii le promit obidiților acestui Pământ o viață plină de sănătate, fericire și desfătări pe „lumea cealaltă”, adică după moarte. Cum însă nimeni nu s-a întors din morți cel puțin după vreo doi-trei ani ca să ne spună ce Iad e aici și ce Rai e „dincolo”... 

       După opinia mea, răul a pornit chiar din sânul „bisericilor-mame”; preocupați prea mult (sau numai de) propria lor bunăstare și ascensiune în ierarhia socială, majoritatea clericilor și-au pierdut mare parte din credibilitate (și din enoriași). Aici înclin să le dau dreptate acelora care au spus că distrugerea bisericii va porni chiar din interiorul ei, de la...slujitorii ei. De pildă, la noi la români e o vorbă: „Să nu faci ce face preotul, să faci ce spune preotul.” În ziua de azi însă, nici măcar ceea ce spune preotul nu mai e de urmat. De pildă, în anul 2020, creștinii ortodocși de aici, din vechea cetate traco-geto-greaco-romană a Tomisului, au sărbătorit Paștele (Învierea lui Iisus) de două ori: o dată când era într-adevăr Paștele, și a doua oară când a vrut Înalt Prea Sfinția Sa Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie Snagoveanu. Așa încât, am aflat ceva nou: anume că, de fapt, Iisus Cristos a murit o dată și a înviat de două ori, ceea ce e de-a dreptul fabulos.

        Și tot Înalt Prea Sfinția Sa Teodosie a vrut să devină cu de la sine putere din Arhiepiscop, Mitropolit; numai că de data aceasta, nu și-a mai atins scopul, întrucât i s-a atras atenția că într-o asemenea demnitate nu te poți...autonumi (numai Ceaușescu era în stare de așa ceva!). 

       În același timp, se vorbește foarte des și despre colosul inutil și uriaș „aspirator de bani”, numit „Catedrala Mântuirii Neamului”. Acolo se spune că vor fi două heliporturi (n.m.-???), piscină și...adăpost antiatomic! Nu înțeleg: se construiește o Casă a Domnului, sau o fortăreață? Nu vreau să fiu malițios, dar un...bordel mai lipsește din planul arhitectural! Nu-i așa că după atâta extenuare cu slujbele și cu rugăciunile, o relaxare a trupului păcătos în compania unei feminine fiebinți și zvăpăiate ar fi binevenită? Și apoi, la ce vă trebuie adăpost antiatomic, Sfințiile Voastre? Păi dacă ne lovește bomba atomică și vă mor enoriașii, în fața cui mai slujiți? 

        Să închei într-o notă mai optimistă. M-am întâlnit cu doi cunoscuți; erau vorbăreți nevoie mare, deja cuprinși de veselia patronului lor...„spiritual”, Bachus. De la ei am aflat că -în limbaj codificat- o cârciumă de cartier de cheamă „Bibliotecă” sau „Policlinică”. Într-acolo se îndreptau, ca să se „cultive” și ca să se „dreagă”. 

              Până data viitoare, numai bine vă doresc.   

               

             

ANALOGII DE-ALE NOASTRE (3)

     E lucru cert: suntem milogii Europei. Eu nu i-am putut suferi niciodată pe mincinoși, ipocriți, pomanagii, slugarnici, oportuniști și invidioși. Am avut de-a face cu asemenea specimene de mic, chiar printre neamuri. Le-am supranumit (în public) „Rubedeniile Haplea”. Pentru un străin care ar vrea să traducă acest articol și nu găsește un corespondent pentru cuvântul românesc „haplea”, el desemnează o persoană nesătulă, pe cât de lacomă, pe atât de zgârcită. Vă dați seama că asemenea creaturi sunt în stare de orice mârșăvie.

        Dar să ne extindem aria de analiză; așadar, România continuă să fie medaliată la capitolul „morți de Covid”. Nu mai suntem buni (sau foarte buni) la gimnastică artistică, la handbal, la volei, la rugby, adică în acele sporturi în care țara noastră reprezenta cândva, realmente o forță. Potrivit aprecierilor unor specialiști, suntem pe cale să „producem” altceva: „varianta românească a Covid-19”. Asta da „realizare”, ce ziceți? Pe „frontul antimaladie”, după o perioadă când se părea că oamenii au început să-și dea seama de importanța vitală a vaccinării, numărul celor care se imunizează a început să scadă din nou. N-aș fi crezut că mi-e dat să trăiesc în mijlocul unui popor de sinucigași! În paralel, campania antivaccinare continuă cu aceeași virulență în toată mass-media. De mult timp nu mai reușesc să înțeleg ce se întâmplă în țara asta...

            Zilele trecute, în drum spre piață, am fost martorul unei discuții al cărei subiect am devenit (spre marea mea uimire...). Protagoniști erau un român de-al nostru foarte bine „clădit” (cred că avea peste doi metri și mai mult de 100 kg) și o persoană de sex feminin mai...tuciurie, despre care am aflat că era țigancă de religie musulmană (turcoaică). Românul, nervos la culme pe interlocutoarea sa, perora amenințător: „După ce moare ăsta o să fie vai de voi!”

        Pentru clarificare, menționez că „ăsta” eram eu, motiv pentru care am rămas cu gura căscată. Feminina nu s-a lăsat și a replicat tăios: „Atât vă trebuie! Dacă vă atingeți de noi, chemăm toți țiganii din Europa să vă omoare pe voi, pe toți românii!”

        Oare într-adevăr trăiesc într-un balamuc? E ceva real, când am fost mic, NIȘTE ȚIGANI mi-au făcut foarte mult rău; dar de aici până la un prezumtiv conflict interetnic e cale lungă. 

         Mă gândesc totuși și acum la ceea ce a spus acel om: „După ce moare ăsta...” . Cu alte cuvinte, eu sunt unicul și (foarte) marele impediment care stă în calea progresului și fericirii României. Adică dacă mor eu se rezolvă totul în țara asta. De exemplu, după decesul meu, se vaccinează toți românii? De-aia nu s-au vaccinat până acum, fiindcă trăiesc eu! 

          De ce nu mi-or fi spus mai devreme? Poate urgentez acțiunea...

          Până data viitoare, numai bine vă doresc.

          

                 

ANALOGII DE-ALE NOASTRE (2)

      Continuă tragedia noastră de acum și dintotdeauna. Am ajuns (iar) la mila Europei! Ne vin ajutoare din Franța, din Polonia și din...UNGARIA! N-aș fi vrut să concep măcar și n-aș fi crezut niciodată că vom ajunge la mila maghiarilor. Acum, lăsând disputele multiseculare la o parte, sunt ferm convins că dacă Ungaria s-ar fi aflat într-o situație gravă, România -la rândul ei- i-ar fi sărit fără ezitare în ajutor. Și nu mă refer în mod special la ungurii din România, ci la etnicii români! Dincolo de oceanul de sânge dintre noi, trăim pe aceeași planetă și aparținem aceluiași întreg: UMANITATEA! 

      Nu știu cum mă veți judeca, m-am gândit și eu mult la propria-mi persoană, parcă aș fi făcut din alt aluat. În viață m-am aflat adesea în momente critice, cum se spune la noi la români, am văzut moartea cu ochii (și încă de zeci de ori) dar NU AM VRUT SĂ CER AJUTOR NICIODATĂ! Mi se pare că a cere ajutor înseamnă o dovadă de umilință, neputință și lașitate! Chiar și când eram singur, conștient că nu mai pot, că sunt la un pas de a-mi pierde viața, nici măcar n-am murmurat, n-am făcut nici un gest, ci mi-am așteptat resemnat eventualul sfârșit. Cum să cer ajutor? Și apoi, când ești călcat în picioare în public (la propriu...) sau când pe o plajă plină de lume ești batjocorit și nimeni nu mișcă un deget, ce ajutor să mai ceri și -mai ales- cui? 

       Între timp, mai mulți români au început să se vaccineze contra SARS-COV-2. Adică fac tocmai acum ceea ce ar fi trebuit să facă în urmă cu vreo șase-șapte luni. Unii dintre ei (o minoritate) se imunizează deoarece recunosc: i-a cuprins teama. Cu alte cuvinte, (abia în aceste zile) le-a intrat morcovu' în...mă rog, unde le-a intrat. Alții (majoritatea) declară nonșalant că se vaccinează numai pentru că, având certificatul verde, pot pătrunde în anumite instituții. Așadar, nici în asemenea zile în care sute de oameni mor zilnic, secerați de molima necruțătoare, groaznicul pericol nu e conștientizat de majoritatea cetățenilor acestei țări. Ce să mai crezi, ce să mai spui și ce să mai faci?

       În același timp însă, zvonistica, flecăreala, bârfa, miștocăreala, și mitocănia înfloresc fără nicio piedică. Zilele trecute, aud în spatele meu: „Lasă bă, că după ce o să mori tu o să ne batem cu țiganii”. Am rămas perplex!  I-am răspuns, după ce m-am dezmeticit: „Cum adică să vă bateți? Admitem că UNII ȚIGANI se fac vinovați de multe infracțiuni, dar legi nu avem? Suntem în junglă? Fiecare își face dreptate cum îl taie capul? Și pe ROMÂNII INFRACTORI cine ar rebui să-i...bată?”  Bine, în privința legilor din România eu am mai scris cândva că sunt redactate frumos, dar nu prea se...aplică; ele sunt bune doar pentru proști și gură-cască. Dar de aici și până la a transforma țara într-un uriaș ring de box, e cale lungă. 

     Pe de altă parte, toți oamenii normali sunt împotriva extremismului politic și religios. Am fost învățați de mici că extremiștii musulmani sunt pericolul mortal pentru întreaga omenire și de aceea trebuie să fie nimiciți. Opinia mea este că extremiști se află în toate bisericile (inclusiv în cea creștină) dar și în afara bisericilor. TUTUROR ACESTOR CRIMINALI TREBUIE SĂ LI SE APLICE ACELAȘI TRATAMENT!

        În altă ordine de idei, vai de mult așteptata apariție a SALVATORULUI NAȚIUNII. Mai ales că el va trebui să fie ascultat și ajutat; altminteri, singur, ce poate face? Dar parcă îi aud pe mulți români spunând în zeflemea: „Cine-i ăsta să ne zică nouă ce să facem? Noi facem ce vrem, fiindcă suntem șmecheri.” Așa că până la urmă, bietul om n-o să poată face nimic și o să-și ia lumea în cap, așa cum    și-a luat-o (până acum...) un sfert din populația acestei țări!  

        Până data viitoare, numai bine vă doresc.