Mai întâi trebuie să evidențiez (încă o dată) anumite lucruri; fiindcă am întâlnit persoane „inflamate” rău de tot datorită postării mele de data trecută. Totuși, mă întreb de ce sunt atât de ofuscați românii mai ales când îi critic pe alții? Adică pe americani și pe ruși. Dovadă că armata de slugi (atât de numeroasă) din rândurile poporului ăsta al nostru n-a dispărut după moartea lui Ceaușescu, ci continuă să existe, ba chiar s-a inmulțit. Se vede treaba că și-a găsit stăpân (chiar stăpâni, fiindcă unii sunt slugi la mai mulți)...
În atare situație, mă văd silit să clarific niște chestiuni. Scriam cândva despre butadele (înseamnă ironii, să știți) la adresa acestor două mari puto...puteri. Unul mai citit decât restul de analfabeți, mi-a reproșat că uneori, prin modul în care scriu, eu nu ironizez, ci jignesc. Accentuez din nou: TOT CEEA CE AM SCRIS PE ACEST BLOG E ADEVĂRAT! În privința liderilor (subliniez, a liderilor, nu a popoarelor) acestor două state care (din păcate!) conduc lumea, cuvintele folosite de mine sunt cele mai potrivite, ba încă prea blânde! Cum să mă adresez acestor personaje funeste altfel, când practic întreg haosul, vărsarea de sânge care nu se mai termină, ura dintre oameni, mizeria și maladiile de pe o bună parte a planetei se datorează politicii lor brutale, cinice și egoiste? Ca să nu fiu acuzat de subiectivism, mă refer la lumea întreagă, nu în mod special la -hai să-i zic- ciudatul meu caz. Căci dacă mă mai gândesc și la viața mea de coșmar, vă dați seama că disprețul meu față de acești măscărici care dețin puterea supremă pe Pământ nu are margini! Fiindcă sunt convins că întreg acest cortegiu de necazuri și suferințe ale mele a fost nu numai cunoscut, dar și dirijat de ei. Atunci, de unde să le datorez (tocmai eu!) respect? Ăștia ne cred chiar pe toți niște lași, niște proști și niște marionete?
Acum să trec la subiectul propriu-zis al articolului...de ce e România mereu la coada vacii? Deoarece în felul în care se prezintă astăzi, nici nu poate să creadă și să năzuiască la mai mult. De aceea, probabil ar fi fost mai nimerit să-mi intitulez postarea: „ROMÂNIA ȘI PORTRETUL LUI MAIMUȚĂ-N BOY”. Vreau să fiu de la început bine înțeles: nu am în vedere (în mod special...) o minoritate etnică, religioasă, socio-profesională etc.
Dar trebuie să recunoaștem cu toții, în România combinația dintre circ, ignoranță, prostie și balamuc e perfectă. Adaug aici ingredientul supranumit „bomboana pe colivă” și care se cheamă infracționalitate. Ea e ca buruienile ce cresc, se răspândesc și se dezvoltă peste tot, sub protecția și îngrijirea atentă a mai-marilor zilei. Fie că „planta” se numește tâlhărie sau evaziune fiscală sau dare/luare de mită sau chiar crimă, ea este „cultivată” cu mare atenție aproape peste tot, din mediile dubioșilor afaceriști, ajunși miliardari nu se știe cum, până la categoriile sociale de la periferia societății (și din afara ei...) unde anumiți indivizi mai mult sau mai puțin închiși la culoare, se dovedesc a fi „horticultori” pricepuți. Atât de pricepuți, încât atunci când -să zicem- ieși dintr-un magazin, le mulțumești în gând oamenilor deștepți și descurcăreți care mai demult au inventat cureaua de la pantaloni, pentru că altminteri te-ai putea trezi la un moment dat și fără acest atât de necesar articol de vestimentație. Și să nu cumva să simți ceva, ori (și mai rău) să încerci măcar să ripostezi când URANGUTANUS își exersează calitățile de iluzionist pe la buzunarele tale. MAIMUȚA devine violentă, pentru că îndrăznești să o întrerupi din timpul „serviciului”. Ba te mai pomenești și cu niște tinere (prea) vesele, pe care privindu-le, îți dai imediat seama că au strămoși tot din afara Europei. Fiind cunoscute pe un teritoriu întins ca destoinice „culegătoare”, oricât de aglomerată ar fi zona pe care o frecventează, în jurul lor se crează de fiecare dată un culoar cât Bazinul Dunării. Dar treaba se rezolvă în chip amiabil, una dintre ele ne „liniștește”: „Fiți fără grijă, noi nu furăm de aici, pentru asta mergem în altă parte”. Așadar, vedeți că există și MAIMUȚĂ-N GIRL, care (în plus) dovedește și un mare patriotism de cartier. Autoritățile învestite prin lege să aducă pacea, ordinea și siguranța în rândul cetățenilor, au ajuns -după cum se poate constata- la concluzia că e mai bine să conviețuim cu infractorii (hoți, criminali, tâlhari, escroci) deoarece „nu sunt toți chiar atât de răi”...
Concluzia: CE FRUMOASĂ E VIAȚA ÎN ROMÂNIA (de la coada vacii)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu