Înainte de a scrie un nou articol despre Istoria Românilor, m-am gândit că ar fi bine să postez unul și aici. Așadar, trecem prin momente foarte dificile; nu că noi românii n-am fi învățați cu așa ceva. Avem chiar experiență, suntem „căliți”, e drept nu suficient. Numai că, pe lângă continua noastră luptă pentru supraviețuire, ne-a mai căzut pe cap și această coproducție chino-americană cu final necunoscut, numită „Sars-CoV-2”. În fața ei, vechile neputințe, incompetențe și tare ale clasei politice românești (de azi, de ieri și dintotdeauna) au ieșit la iveală cu toată forța. Ca să arate cât de bine-i pare că a murit și capra vecinului, primul premier născut șomer din istoria patriei a făcut o declarație stupefiantă: „După cum vedeţi, Europa este confruntată cu o creştere dramatică a numărului de infectări cu coronavirus. Sigur, situaţia comparativă cu cele mai multe ţări din Uniunea Europeană ne-ar putea genera, aşa, o oarecare stare de satisfacţie.” Adică la noi mor din ce în ce mai mulți oameni de Covid-19, dar parcă ar trebui să ne pară bine fiindcă la alții mor mai mulți. O vorbă înțeleaptă a poporului nostru zice că nu e bine să te bucuri de necazul altuia, fiindcă de multe ori „se-ntoarce roata”. Dar cum înțelepciunea, nu e punctul forte al Primului-ministru...
Ce reacție ar trebui să aibă străinătatea la asemenea inepție? Asta presupunând că îi mai ascultă cineva pe conducătorii noștri.
Persoana aflată mai sus decât d-nul Ludovic Orban (mai sus în ierarhia puterii adică) Președintele tuturor românilor... liberali ne-a spus și ne-a repetat că autoritățile (ați ghicit, liberale, preferatele dumnealui) „gestionează bine criza”. Se referă la criza medicală, fiindcă despre celelalte (prea multe) crize prin care trecem cel puțin de când m-am născut eu încoace, nu mai are timp să vorbească nimeni! Că d-nul Klaus Johannis domiciliat (din fericire temporar) la Cotroceni nu spune adevărul, se vede și din avion, vorba aceea. De fapt, am fost și eu profesor și de când l-am auzit spunând că și-a cumpărat șase case cu banii obținuți din meditații (n.n.-???), nu-l mai cred, orice ar spune. Improvizației și bâjbâielii (cu care noi românii o mai scoteam la capăt altădată, cum-necum) le-au lau locul deruta și panica din care nu mai putem ieși. Ministrul Sănătății d-nul Nelu Tătaru, ne-a vorbit recent despre „prima tranșă a vaccinului anti-Covid care va veni în România la sfârșitul lunii decembrie”. Dacă „vine” și ăla cum a „venit” vaccinul antigripal, e vai de noi, d-nule ministru. Întrucât ni se cere (și încă insistent) să ne vaccinăm antigripal, întreb și eu ca omu': cu ce să ne vaccinăm, domnilor guvernanți? Am luat de mai multe ori la rând toate farmaciile din oraș: când ceream vaccinul respectiv, farmacistele (toate!) se uitau la mine de parcă le-aș fi solicitat mostre de sol de pe planeta Marte! Unde sunt sutele de mii de doze de vaccin antigripal despre care spuneați că „au venit” în țara noastră? S-au „rătăcit” săracele de ele? Mă rog, nu-i de mirare, la ce șosele avem...
Cu medicamentul pentru glanda tiroidă numit „Euthyrox”, e altă Odisee; și ăla a...„dispărut”. Unde? De ce?
Cât de bine spunea acel mare actor român Toma Caragiu că România este (și va fi întotdeauna, zic eu...) țara lui „N-ai pe cineva? N-ai pe cineva? Hopa prin concurs; concursul se ține joi și postu-i ocupat de marți.”
Un alt mare actor român, Amza Pelea, „plusa”, spunând că România e țara lui „N-avem de toate!”
Până una-alta, o d-nă farmacistă mi-a dat soluția „salvatoare”: „În locul vaccinului, luați Vitamina C.” Trebuie să mărturisesc cu deplină satisfacție și nemărginită mândrie patriotică faptul că Vitamina C se găsește în farmaciile de la noi. Dar mai bine tac să nu le dau unora idei și să dispară -cu viteza luminii- și asta. Așa că, până se întâmplă vreo minune, iau Vitamina C.
Certitudinile sunt foarte rare și întâmplătoare, speranțele au dispărut de mult! Cât privește o schimbare radicală, e cu desăvârșire exclusă. Cine s-o realizeze? Ceilalți? Adică „Aceeași Marie cu altă pălărie?” Cum s-o realizeze? Într-o țară în care pensia minimă e de 800 de lei (nici 200 de Euro) iar ce-a maximă e de 75.000 de lei, adică de aproape 100 de ori mai mare (n.m.-???). Ce miracol ar putea să se întâmple? M-am întrebat deseori: ce muncă a prestat omul cu pensia de 75.000 de lei pe lună? A mutat munții din loc? A scos aur din pălărie? Și la fiecare mărire de pensii (sau salarii) aceste decalaje nemaiîntâlnite în lumea civilizată din care pretindem (în mod fals) că facem și noi parte, se măresc necontenit. Pentru că mărind toate pensiile cu (să zicem) 10%, pentru cel care are 800 de lei înseamnă un adaos de 80 de lei, iar pentru „bietul” care deja primește cât primește, înseamnă încă 7.500 de lei! Cu alte cuvinte, cu largul concurs al tuturor guvernanților, din toate partidele, bogații devin tot mai bogați, iar săracii tot mai săraci. Concluzia: vreo 20.000 de pensionari primesc cam tot atât cât primesc restul de...4 milioane de pensionari. Degeaba încearcă să „demonstreze” același Ludovic Orban (complet „rupt” de realitate) că pensionarii mult prea bogați primesc sumele astea aberante „fiindcă au contribuit”. Cu ce au contribuit d-nule Prim-ministru? Cu CÂT au contribuit? Au descoperit vreo comoară și au donat-o la Fondul de Pensii? A primit fiecare din ei câte o moștenire de zeci de milioane de euro pe care a oferit-o statului român? Câtă ticăloșie, câtă lăcomie, câtă minciună, câtă ipocrizie!
Eu și alții ca mine, am luptat împotriva comunismului ca să ajungem în situația asta?
PARCĂ O MOLIMĂ STĂPÂNEȘTE DINTOTDEAUNA ROMÂNIA!
În ceea ce mă privește, m-am retras și mai mult în „carapacea” mea. De votat n-am mai votat de vreo cincisprezece ani. Nu mă mai interesează decât propria-mi familie.
Parcă totul (deja) s-a sfârșit...
