Așadar, s-o luăm metodic...
Conform numeroaselor descoperiri arheologice, Epoca Bronzului pe teritoriul vechii Dacii este tracică; tracii făceau parte din uriașul grup al popoarelor indoeuropene. Mărturie stau zecile de depozite conținând arme, unelte și obiecte de cult din bronz, găsite peste tot la noi, aparținând acestora (cu o mențiune specială chiar pentru Transilvania, care s-a constituit într-un imens tezaur de bronz tracic). Pe vremea aceea, neamurile turco-mongole nu descinseseră în Europa. Atunci, acele triburi îndepărtate (asiatice) se individualizau etnic. Despre traci, „Părintele Istoriei”, Herodot, afirma că sunt „cel mai numeros neam din lume după indieni.” Dacă ar fi fost uniți, afirma același Herodot, tracii ar fi fost de neînvins; dar numeroasele lor triburi se războiau între ele. Tracii au locuit pe un teritoriu foarte vast, cuprinzând Tracia, Moesia, Dacia, Sarmația, Bitinia, Misia, Macedonia, Panonia (rețineți maghiari: Panonia), precum și alte vaste regiuni din Balcani și Anatolia. Și în rândul tracilor a avut loc un proces de individualizare.
sursa: https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2019/04/06/originea-tracilor-si-izvoarele-istorice/
Aceasta ar fi (în mare) răspândirea tracilor. Vă întreb acum: ce-ar însemna ca noi, românii (ca urmași legitimi) ai vechilor traci să revendicăm acest uriaș teritoriu? Ar fi stupid, cu siguranță! Triburile tracice, vorbeau aceeași limbă (cu diferențe dialectale). Era firesc să apară o individualizare, pe un asemenea vast teritoriu, cu o populație atât de numeroasă. Astfel, în Epoca Fierului, în sec. al VIII-lea-al VII-lea î.Hr., din cadrul marelui neam al tracilor, s-a desprins poporul daco-get (adică strămoșii noștri cei mai îndepărtați). Astfel că în zonă sunt cunoscuți tracii nordici, (adică de la Nord de Dunăre, daco-geții) și tracii sudici (adică aceia de la Sud de Dunăre, odrisii, bessii, moesii). Să fim însă înțeleși: nu e vorba de o delimitare strictă; Dunărea nu însemna o frontieră (atunci...). Pe un vast areal geografic, atât la Nord, cât și la Sud de fluviu, exista un mare teritoriu: TRACIA.
Istoricul și geograful grec Strabo spunea limpede: „Dacii și geții vorbesc aceeași limbă”. Daci erau numiți cei din Transilvania și Moldova, geți cei din Sud (Oltenia, Muntenia, Dobrogea); grecii îi numeau geți, romanii îi numeau daci. Același Herodot face o apreciere care îi onorează pe acești strămoși ai noștri (și implicit pe noi, românii). Astfel, cu ocazia expediției lui Darius I împăratul Persiei împotriva sciților, toate populațiile din această zonă (pe unde a trecut marea armată persană) s-au supus acestei mari puteri, cu excepția daco-geților care au opus rezistență. Referitor la aceste fapte, Herodot scria: „Daco-geții sunt cei mai viteji și mai drepți dintre traci”. Precizez asta, fiindcă un maghiar (Nemeth îl cheamă parcă) scria pe un site că el știe de traci, dar nu și de daci (vai ție, dacii făceau parte din neamul tracilor!). Altul, unul Antal, a zis că da, el recunoaște, au existat daci, dar că n-au legătură cu românii! Dar cu cine au legătură? Cu fijienii? Cu haita de huni necrofagi ai lui Attila? Ori cu adunătura de descreierați condusă de maghiarul Arpad?
Dar să mergem mai departe...
Cea mai mare putere au dobândit-o daco-geții în vremea regelui Burebista; în limba dacică, acest cuvânt înseamnă „Strălucitul”; Burebista a unit toate triburile dacilor într-un stat puternic, o MEGALE ARCHE (mare putere, mare stăpânire), potrivit tot lui Strabo. Într-o inscripție, regele daco-get era numit „cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia”; tot potrivit izvoarelor istorice „ajunsese să fie temut chiar și de romani”. Aveau de ce să se teamă chiar și romanii, deoarece populația marii sale stăpâniri se ridica la circa un milion de oameni (cifră foarte mare pentru acele vremuri). Burebista putea mobiliza 200.000 de oșteni. Mai am de menționat că, dintre toate triburile tracice, doar daco-geții și odrisii și-au constituit un stat unitar. Tarabostes (sau pileati), purtătorii de căciulă, formau nobilimea dacică, iar comati erau oamenii liberi (în traducere, comati înseamă „sătean”).
Triburile daco-geților...
După cum vedeți, nici urmă de adunăturile din Asia! Chiar dacă un maghiar îmi scria că ungurii erau legați (Cum oare? Prin cordon ombilical?) de „agatârși, sciți, huni, avari, iași (n.m.-iașii ăștia sunt mai cunoscuți sub numele de alani), secui, kuni etc.” Ce-o fi vrut să zică omul acela? De ce mi-a înșirat pomelnicul ăsta de triburi? Pe urmă m-a „lămurit”: toate (dar absolut toate) erau rude cu maghiarii! Adevărul e că aproape toate au venit din Asia, ASTA ERA TOATĂ „RUDENIA”! Să ne ocupăm mai întâi de o populație dintre toate, întrucât e logic să le luăm la rând; e vorba de sciți în general, și în special de un trib al sciților care a pătruns în Transilvania dacică, AGATÂRȘII (urmând ca data viitoare să am în vedere tripleta de groază: huni, avari, maghiari).
Observați mai întâi că în graba lui de a-și prezenta „ghiveciul” ăsta etnic, face o eroare, scriind: „agatârși, sciți”, deși agatârșii erau ei înșiși sciți! A mai făcut încă o greșeală, fiindcă sciții ăștia, reprezentau un conglomerat de populații provenind din Estul extrem al Europei și nu din Asia. Așa e când vrei să minți și nici măcar nu știi să minți. Fapt e că și sciții ăștia erau zgubilitici rău de tot: „ își jupuiau dușmanii și le purtau pielea, beau sângele din țeasta celor uciși și le mâncau trupurile. (conform Daniel Guță, Ziarul „Adevărul” din 14 septembrie 2015). Cu cine se mai laudă ungurii ăștia...cu alți monștrii!
Bine că măcar agatârșii au fost asimilați de daco-geți. Știe oricine: romanii s-au bătut cu dacii în Transilvania (adică și acolo), nu cu agatârșii...necrofagi (și ăștia, ca hunii!).
Vedeți așadar ce urmăresc ungurii de azi: să „împingă” cât mai în trecut prezența lor în această zonă (care observăm că în perioada de care ne ocupăm nu e de semnalat). Constatați de asemenea care e logica lor infantilă? Adică dacă agatârșii erau mai de la Est, din Asia (mă rog, „de lângă Asia”) automat trebuie „făcuți” rude cu ungurii. De ce? Fiindcă agatârșii au conviețuit o perioadă cu dacii în TRANSILVANIA. Chiar dacă au fost asimilați și n-a mai auzit nici dracu de ei, dacă erau „tot din Asia” ca și ungurii, înseamnă că Transilvania e teritoriu unguresc, nu-i așa? Vedeți ce judecată de tot râsul (de fapt, de tot plânsul)?
Revenim la Burebista...
Hotarele statului său erau: din Carpaţii Nordici până la Munţii Haemus, (Munții Balcani) de la Nord la Sud, şi de la Morava la Olbia, de la Vest la Est.
Regatul lui Burebista...
Cu această hartă a regatului lui Burebista în brațe, dacă ne-am duce și noi la bulgari, la slovaci, mă rog, și la alții, să le pretindem teritorii? N-am fi considerați nebuni? Ei, acum gândiți-vă cum sunt ungurii ăștia revizioniști.
Ca să trec peste detalii, în anul 44 î.Hr., Burebista moare în urma unui complot al nobilimii dacice (tarabostes). Marele său stat se împarte în patru și apoi în cinci. În același an, e ucis la Roma, tot de niște complotiști, marele său rival, Caesar. Conflictul dintre daci și romani era doar amânat...
În următorul articol, de peste 4-5 zile, vom merge mai departe; între altele, îl vom combate pe medicul împăratului Traian, Kriton, care spusese la un moment dat că în Dacia rămăseseră doar...40 de daci restul fiind exterminați de romani. Apoi, tot el se contrazicea bucuros, recunoscând că romanilor li se puneau la dispoziție numai puțin de 500.000 de oșteni de către dacii cuceriți! Bineînțeles, ungurii au preluat doar jumătate din afirmație (care le convenea) făcând și din această idee un „argument”. Doar că au uitat să spună TOTUL... PÂNĂ LA SFÂRȘIT.
NUMAI BINE VĂ DORESC!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu