Ăștia nici măcar unguri nu sunt; ungurii aveau până și o altă fizionomie (specific asiatică). Ca să rezum, cu ăștia n-ai ce discuta...(auzi la el, neagă și existența numelor dacice). Vă dați seama ce îndoctrinați sunt? Li se îndeasă în capete politică (nu istorie). Așadar, maghiarii nu erau decât foarte puțin...maghiari. Concret, erau 7 triburi dintre care numai unul era al maghiarilor. Cu totul circa 70.000 de oameni (cu copii, cu femei, cu bătrâni la un loc). Cu alte cuvinte, o masă eterogenă, venită de unde și-a înțărcat dracul copiii! Mai pe șleau spus, ADUNĂTURĂ. Nefiind în stare să facă nimic folositor, comunitatea asta pestriță (foarte pestriță) etnic a făcut de la început singurul lucru pe care știa să-l facă: a trecut la jafuri, crime și pârjoliri. De fapt, năvălirea maghiarilor (mă rog, a acestei corcituri) în Europa a provocat groază și panică. Deci o haită de descreiereați, însetați de sânge. Un înalt prelat catolic scria înspăimântat: „ungurii sunt oameni urâți, cu ochii în fundul capului; ei consumă carnea morților”. Adică erau mai erau și... NECROFAGI...„civilizații” de ei; o spune nu un ortodox, ci un reprezentant de frunte al Bisericii lor (catolice). Așadar, cine a civilizat pe cine? Poporul ăsta, după cum ați sesizat, e format din ce a rămas de la alții (români, sârbi, slovaci). Un exemplu ilustru îl reprezintă poetul lor național, Petofi Sandor slovac renegat (îl chema Alexandr Petrovici. Așadar, neamul ăsta e constituit din renegați, dezrădăcinați, maghiarizați (nu maghiari, stați liniștiți...). De fapt, dacă li s-ar controla ungurilor ăstora arborele genealogic și am „coborî” cu vreo 4-5 generații, nu știu câți ar mai fi atât de unguri!
Să știți, la început nimeni nu contesta faptul că românii sunt cei mai vechi și cei mai numeroși locuitori ai Transilvaniei. Unirea Transilvaniei, Moldovei și Valahiei la 1600 de către Mihai Viteazul i-a călcat însă rău pe coadă pe maghiari, cărora le-a stat în gât (le stă și acum) un stat românesc unitar. De atunci au pus în circulație fel de fel de așa-zise teorii prin care au falsificat grosolan istoria românilor (și nu numai a românilor, ci și a sârbilor, slovacilor...). Începând din 1867 și până în 1918, au fost sprijiniți și de grupări imperialiste de la Viena. În această perioadă a existat acea „închisoare a popoarelor” numită Imperiul austro-ungar. A început o adevărată vânătoare de documente, piese arheologice, care dacă nu erau pe placul autorităților de la Budapesta trebuiau distruse, făcute să dispară pur și simplu. Cu alte cuvinte, ceea ce nu ne place, ceea ce NU E ÎN FAVOAREA NOASTRĂ, TREBUIE SĂ NU MAI EXISTE! Acesta a fost scopul lor dintotdeauna! O furibundă politică de maghiarizare a fost dusă, constant, calculat, cinic și brutal, nu numai în Transilvania ocupată de unguri, ci și în Ungaria de după 1918. Recensăminte falsificate, nume maghiarizate, amenințări, deposedări abuzive, crime; situația devenise catastrofală, mai ales după Acțiunea Memorandiștilor români (1892-1895), mișcare prin care românii din Transilvania anexată la Ungaria cereau drepturi egale cu ale ocupanților. S-a ajuns până acolo încât oameni ca Antal ăsta, fără jenă și fără teama de a cădea în ridicol, au afirmat că maghiarii au fost la început mai numeroși decât românii, dar românii fiind un popor de păstori au consumat lactate, care au proteine și de aceea s-au înmulțit! Adevărul e că ocupația preponderentă la strămoșii noștri era agricultura, adică îndeletnicirea specifică unei populații PAȘNICE, SEDENTARE (categoric, românii se îndeletnicesc și cu creșterea animalelor, se știe acest lucru). ÎN TRANSILVANIA, MAGHIARII N-AU FOST MAJORITARI NICIODATĂ! Așadar, „ISTORICII MAGHIARI ȘI TEORIA BRÂNZEI”! Dovezi ale existenței și continuității noastre în spațiul carpato-danubiano-balcanic sunt numeroase (atât izvoare arheologice, cât și izvoare scrise) m-am ocupat și mă ocup de aceste chestiuni pe blogul meu, ca istoric ce sunt și în virtutea profesiei mele, trebuind să rămân credincios doar adevărului. Ce dovadă mai concludentă în favoarea cauzei drepte a românilor privind Transilvania, poate să mai existe dacă ar fi să ne gândim numai la acea „Cronică a Notarului Anonim” a regelui Bela al Ungariei; în acest document se afirmă clar că atunci când au invadat Transilvania, ungurii au găsit în acel teritoriu „români și slavi”. Subliniez, nu e un roman cavaleresc, ci un document oficial al Cancelariei maghiare. Ce interes aveau mai-marii ungurilor să mintă? Mai ales că la început s-au „bătut cu cărămida-n piept”, arătând Cronica asta, adică: „vedeți ce tari am fost noi, i-am învins pe proștii ăia (adică pe noi). Pe urmă, văzând că actul arată de fapt realitatea ...românească din Ardeal, nu l-au mai recunoscut. Mă mir cum de nu l-au făcut pierdut și pe ăsta! Odiosul personaj Horthy Miklos (vă amintiți cine e, amiralul ăla de lighean) declara imediat ce a luat puterea: „Valahii trebuie să dispară din Ungaria!” Cum-necum au „dispărut”. Am îndrăznit să întreb ce s-a întâmplat, a dat ciuma-n ei și au murit toți? Rețineți, în statul maghiar, la 1920 (deci fără Transilvania) erau aproape 200.000 de mii de români. De altfel, orașe mari ale țării vecine precum Debrecen aveau cartiere curat românești.Astăzi în statistici apar 13.886 persoane „de limbă maternă română” (date din anul 2001). Și ăștia vor să ne dea lecții despre cum ar trebui să ne purtăm cu minoritățile...nenorociții! Fi-mi-ar scârbă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu