Am postat mai jos documentul
care atestă (fără putință de tăgadă) că n-am fost nici securist, nici
informator...NICIODATĂ!
După
cum vedeți, am întreprins toate demersurile necesare ca să se lămurească toți
tolomacii care lansau „bomba” că eu am fost (sau sunt) securist (sau un informator).
Aveți mai jos
documentul de la CNSAS. Cum era să fi fost (sau să fiu) securist? Eu care am
fost din adolescență în mod public și fără echivoc anticomunist! Am și plătit
foarte scump pentru asta, se știe! Dar la români calomnia, bârfa, circul, au
fost, sunt și vor fi totdeauna la modă...
Acum, sincer vorbind, mă tem să nu am vreun
dosar prin țări mult mai... periculoase! La ruși, de exemplu; acolo însă, la
arhivele KGB nu pot ajunge (MAI BINE!).
Bine, e drept că atunci când mă „agățau” pentru anticomunism și mă băgau în
vreun beci, pentru bătăile de rigoare (la pușcărie n-am ajuns, recunosc)
„tovărășeii” îmi mai „scăpau” câte o injecție în cap ca să spun...tot (e ceva
ce se cheamă scopolamină). Atunci profitau de starea mea și de viziunile mele
ca să afle ceea ce altfel n-ar fi aflat niciodată. Culmea, pe urmă spuneau că
informațiile respective sunt...ale lor! Tare nu?
PS-Mă
întreb însă cum de nu apare (nicăieri!) nici măcar o consemnare privind
repetatele mele proteste contra regimului…mai ales că alții pentru mult mai
puțin (sau pentru nimic…) au dosare întregi, iar astăzi s-au „încoronat” cu
faimosul titlu de foști…disidenți și (sau revoluționari); cam ca țiganii noștri
de la Constanța, ăia mari luptători din decembrie 1989…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu