CLARIFICĂRI PENTRU ANUMIȚI DOMNI

       Domnule Tismăneanu, ce am auzit la TV și nu mi-a venit să cred? Cum adică, dvs. criticați faptul că pastorului Tokes i s-a retras acea înaltă distincție pe care în mod pripit (și nejustificat) s-a grăbit să i-o acorde în anul 2009 fostul președinte Băsescu? Adică acest etnic maghiar din România poate să spună (și să facă) orice împotriva statului român iar noi trebuie să-l lăsăm în pace, să-l aplaudăm și -culmea naivității, ca să nu spun altfel- să-l decorăm? Chiar așa tâmpiți trebuie să devenim? Ca să „intrăm în grațiile” cui? În grațiile Marilor Puteri? Pentru ce? În interiorul frontierelor acestor Mari Puteri așa se întâmplă? Vine orice individ și cere protecție din partea altui stat, acționând permanent împotriva țării în care trăiește? Așa e-n America unde trăiți dvs.? Și de ce are nevoie d-nul Tokes de protecție? Cine și ce rău i-a făcut (sau îi face)? Am mai scris de multe ori: dacă românii din Ungaria (atâția câți mai sunt, câți au scăpat ca prin minune nemaghiarizați) ar avea măcar jumătate din drepturile maghiarilor din România, ce bine ar fi! Și haideți să vă mai lămuresc în privința unui lucru: „meritele” lui Tokes în declanșarea și desfășurarea Complotului de la 1989, i le-am conferit noi, cei care lucram în (și cu) anumite structuri. Credeți că ne-ar fi fost greu să-l neutralizăm (într-un fel sau altul)? Sau să înăbușim „din fașă” protestul enoriașilor săi? Concret, noi l-am pus acolo, noi i-am facilitat un rol de lider, noi l-am lăsat să se creadă așa cum nu e (adică grozav, teribil, infailibil). Am optat pentru această soluție, cu un maghiar în frunte și cu Transilvania drept loc de declanșare (a Complotului, n-am scris greșit, în loc de Revoluție), dintr-un motiv evident: voiam ca -într-un fel sau altul- minoritatea maghiară să fie alături de marea masă a românilor; măcar la început, deoarece ulterior maghiarii din România (în special extremiștii) au pornit pe un drum propriu, au vrut să facă o „revoluție” a lor, care contravenea practic intereselor statului român; evenimentele de la Târgu Mureș din martie 1990, puse la cale și organizate de extremiștii unguri, reprezintă o grăitoare mărturie. Dacă ar fi fost un român „căpetenie”, vă dați seama că maghiarii ar fi ales „altă cărare din start” și s-ar fi ivit probleme noi și foarte grave. Ar fi ascultat ungurii de un român? Nu puteam risca! Pe urmă, în privința locului izbucnirii, am ales Timișoara, unde marea majoritate a locuitorilor o reprezintă românii; în afară de ei, acolo nu avem doar unguri (dacă era așa, iar erau necazuri), ci și sârbi sau șvabi. Doar nu era să hotărâm declanșarea acțiunii la Covasna, nu? Pe de altă parte, o atitudine similară cu a dvs. a avut și d-nul Robert Schwarz, german din România, care lucrează acum la postul de radio „Vocea Germaniei”. Mă mulțumesc să-l întreb doar și pe dumnealui: a cerut vreodată vreun cetățean german de etnie turcă protecție de la statul turc? În altă țară, un individ ca acest Tokes ar fi fost demult după gratii pentru activitate antistatală sau -și mai rău- până să ajungă la tribunal ar fi fost linșat în stradă! Așa că domnilor, lăsați să-l decoreze ungurii. Și așa le face jocul (ca să nu zic altfel, înțelegeți dvs.). De fapt, toți știm ce vrea acest om: să-și ia ungurii lui și să plece în Ungaria (cu Transilvania cu tot...). Așa că n-ar fi fost mai bine dacă odată cu decorația i s-ar fi retras și cetățenia română? Să-și vadă visul cu ochii: să plece (definitiv) în Ungaria. Fără Transilvania!

REPUBLICA (PARLAMENTARĂ) ROMÂNIA

      

        Mai zilele trecute, fostul șef al Serviciilor Secrete ale SUA Darren Withe, declara că: 85% dintre parlamentarii români sunt corupți.

       Ca să nu mai existe nici o îndoială, ne permitem să-l cităm: „Cei care conduc sunt corupți, în Parlament și în alte poziții-cheie pe tot cuprinsul țării. Dacă ei ar stârpi corupția, atunci și-ar tăia sursa de finanțare și beneficiile din corupție. Judecătorii, procurorii, toți. Noi știm, pentru că am fost acolo și știm exact ce se întâmplă. De ce judecătorii, procurorii, parlamentarii și liderii României și-ar tăia sursa de finanțare? Sunt concentrați să pună mâna pe orice pot. Cei mai buni oameni pe care îi poți avea în preajmă sunt cei muncitori și cinstiți. Și apoi mergi la Parlament, 85% din Parlament e corupt, toți iau mită. O știu și ei, se supără când eu vorbesc despre asta”. 

(Sursa:http://www.b1.ro/stiri/externe/fost-sef-al-serviciilor-secrete-sua-despre-coruptia-in-romania-darren-white-85-din-parlament-este-corupt-video-138213.html )

          Domnule Withe, să știți că –așa ca să folosesc o replică dintr-un film românesc de comedie- „aceste cuvinte ne doare”.

          N-am fost niciodată de acord ca un cetățean al altui stat (oricine ar fi omul și oricare ar fi statul) să-și „bage nasul” în treburile noastre interne; o vorbă de-a noastră spune că mai întâi trebuie să te uiți în „ograda” proprie și apoi în „ograda” altora. Ca să fim cinstiți, mulți oficiali americani (și în primul rând ambasadorii SUA la București de după 1989) și-au încălcat în mod repetat și grosolan atribuțiile în exercitarea funcției lor, făcând presiuni de tot felul, venind cu recomandări cel puțin deplasate, avansând sugestii inadmisibile, toate însă exprimate cu titlu imperativ. De aceea, dacă ar fi fost după mine, i-aș fi declarat „persona non grata” și i-aș fi trimis acasă! Nu de alta, dar uneori prea seamănă cu comisarii și ambasadorii sovietici care ne „blagosloveau” prin anii `50!

        Normal că nimeni nu l-a contrazis pe domnul american, deoarece la români slugărnicia e „nărav național” și cvasiunanim; el se exersează din copilărie și se practică intens și cu mult zel, începând cu imnuri și ode, continuând cu imitarea „stil papagal” și puparea papucilor „stăpânului”.

Pe de altă parte însă, mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă partenerii noștri din UE și chiar aliații americani nu ar fi intervenit de atâtea ori și nu i-ar fi „tras de mânecă” pe mai-marii noștri atrăgându-le atenția că „prea o fac de oaie” (adică fură „într-o veselie”).  

Mai ales că, același șef al spionilor americani avansa și o propunere: „problema corupţiei ar fi rezolvată doar dacă în Parlament ar veni străini, pentru a da un exemplu”. (n.n.-sursa e tot cea de mai sus).

Acum știu că vă vine să mă înjurați, m-am gândit și eu la alternativa asta, să ne conducă străinii, pentru că noi nu suntem în stare să ne conducem singuri! La drept vorbind, și așa -economic vorbind- am devenit o colonie: industria am făcut-o praf, agricultura așișderea, comerțul idem, transporturile de asemenea, turismul „aleluia”…ce-am mai avea de pierdut? Concluzia: trimiteți-ne un guvernator cu echipa lui, stimați aliați!

Cât despre români, oameni buni, mai are vreun sens să ne lamentăm? Vinovat e un întreg sistem al șpăgii, al minciunii, al imposturii! Ce judecători și ce procurori avem? Păi cum, nu știți? Ăia îmbuibații, ăia închiși în vile enorme, ăia care nu prea se văd în limuzinele lor, care limuzine nici nu prea încap pe prăpăditele noastre șosele! Vi se pare ciudat sau nefiresc? Aiurea...

Borfașii și interlopii stau la masă cu „oamenii legii”, ba mai pun și țara la cale în văzul lumii. Un circ de nedescris face mult lăudatul și împopoțonatul DNA, cu girofarurile lui, cu dubele lui, cu gealații lui. Asta ca să „dea bine” la imagine, să „cadă pe spate” Occidentul și să zică: „Vai, uite ce luptă teribilă cu infracționalitatea duc autoritățile din România!”. Miliardarii de carton, criminalii „cu ștaif” intră prin fața instituției și după câteva ore de stat la șuetă cu „organele”, ies râzând triumfători pe ușa din dos! În rest, fanfaronadă: cătușe, camere de luat vederi, schimonoseli, bravadă, jalbe citite în Parlament. Adică la „bulău” nu-i confort ca la vilă, nu tu odorizante, nu tu baie cu bule sau măcar acolo un föhn ca să-ți usuci podoaba capilară! Și dacă la arest e așa rău, într-un acces de filotimie, domnii judecători schimbă ce schimbă și trimit „vedetele” cu pricina tot în arest, dar la domiciliu, fiindcă e mai bine acasă, nu-i așa? Pentru ca până la urmă orice restricție să se anuleze, deoarece nu sunt probe concludente (sau dacă sunt, dispar ca-n serialul acela cu vrăjitoare), ori martorii își retrag acuzațiile (dacă nu cumva dispar chiar ei), ori „biata” vedetă inculpată se îmbolnăvește subit de vreo boală teribilă (altminteri imposibil de depistat, tratat sau vindecat).

 De câtva timp, s-a mai găsit o chichiță legislativă: marii infractori naționali au devenit literați în detenție și scriu, și scriu fără odihnă pentru luminarea nației, chiar și o carte în jumătate de zi. Acolo și doar acolo în celulele lor, în momente irepetabile de meditație și relaxare, cad pradă unei inspirații divine! Imediat, văzând atâta râvnă pusă în slujba poporului, atât talent care se revarsă asupra capetelor muritorilor de rând, aceiași magistrați se emoționează teribil și dau drumul „geniilor” să zburde în libertate!

Ministrul Justiției, d-na Raluca Prună s-a sesizat în cele din urmă, fiindcă devenise ceva de speriat, s-ar fi zis că Academia Română s-a mutat la „zuhaus”. Numai că respectabilii parlamentari, când a fost vorba să „șteargă” din lege această facilitate neghioabă, au început să dea din colț în colț, adică să ne mai gândim, să mai așteptăm, deocamdată hai doar să suspendăm pentru câteva luni favorul ăsta acordat bieților ... infractori. De fapt, ce s-au gândit năzdrăvanii? Păi dacă pune și pe noi mâna într-o zi DNA-ul și ajungem ... „acolo”? Cum să ne interzică legea să ne etalăm (la rândul nostru) „talentele științifice”? Ca s-ajungem și noi acasă mai repede, ce dracu`! Și, mai știi de unde „răsare” un Premiu Nobel?

Ba mai nou, iată ce am aflat: Curtea Constituțională  a hotărât că SRI-ul nu mai are voie de acum încolo să facă interceptări în dosarele penale. Altă bucurie pentru jigodii! Categoric, cineva trebuie să preia și asemenea atribuții de supraveghere-interceptare, a activităților ticăloșilor, așa că Poliția și DNA-ul au cerut suplimentarea efectivelor și o sporire a fondurilor pentru asigurarea logisticii necesare. Doar că, știți cum e la noi: lipsesc mereu și mereu pârdalnicii ăștia de bani...așa că, deocamdată, totul a rămas în suspensie; nu e prima dată când carul e pus înaintea boilor. Mai pe românește, dacă am eliminat ceva, ce punem în loc? Sau mai bine nu mai punem? Trece vremea, uită lumea...         

Până la urmă, într-un moment de supremă sinceritate, haideți să recunoaștem: ar putea asemenea unicate ale speciei umane să suporte regimul de detenție? Nici gând, că doar trăim într-o societate „umanistă”. Numai că, după câteva zile de libertate, respectivul (sau respectiva, după caz) apare la vreun post de televiziune ca să ne spună: „Vedeți, n-am avut nici o vină, justiția a făcut dreptate!” Ei aș, să mori tu?

 De unde se poate deduce că nesimțirea ăstora  n-are limite! Ca și „talentul”, de altfel.