Am (mai) trăit s-o văd și pe asta! Alexandru Vișinescu, comandant al (fostei) temute închisori de la Râmnicu Sărat a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. Ei da, acum am fi tentați să strigăm cu toții (inclusiv eu, unul dintre „pățiții” de pe vremea regimului...„celorlalți”): bravo, a triumfat legea, s-a făcut dreptate! Acum -între noi fie vorba- chiar s-a făcut? Sau poate ar merge, dată fiind situația, cunoscuta noastră vorbă de duh: „Mai bine mai târziu...” Ei, dar cât de târziu să fie? Acolo, un mic decalaj...de 25 de ani! Păi da, de ce să fie condamnat individul atunci (când avea 65 de ani) și nu acum? Sau poate-ar merge mai bine zisa cu: „Dă Doamne mintea românului...” În orice caz, acum a funcționat tare greu la unii mintea cea de pe urmă...
Dar să vedeți ce s-au îmbățoșat „trâmbițașii” de la Ministerul ăsta al Justiției: da, primul caz al unui torționar comunist din România a fost...rezolvat. Când am văzut „cazul”, nici măcar nu m-am putut bucura: un bătrân bolnav, părând a fi incapabil să înțeleagă ce i se întâmplă și -mai rău- unde se află! Condamnatul nu mai are mult și împlinește al 91-lea...anișor! Și unde mai pui că -atunci când va fi pus în libertate- abia-abia va prinde în buchețelul vieții al 110-lea trandafir. E tare nu? Ce victorie nemaipomenită a repurtat justiția din România! De vreun sfert de veac instituția cu pricina ne „răsfață” numai cu asemenea izbânzi...
Îmi vine acum în minte scena interpretată de un grup umoristic în care un subofițer se străduiește să-i înghesuie în mașina Poliției pe trei bătrâni prăpădiți, acuzați de „crime împotriva poporului”. Obosit și nervos, polițistul le strigă prinșilor săi: „Băi, să nu dea dracu` să muriți până ajungem la Secție, că vă strâng de gât, ați înțeles?”
Așa că domnilor magistrați vă surâde norocul în toată splendoarea lui: nu numai că Vișinescu n-a murit în timpul procesului, dar apucă să facă și pușcărie; așa victorie mai rar...ce înseamnă să înfrunți natura, domnule! Unii mai iscoditori au ajuns chiar la etapa următoare, întrebându-se: unde și-ar putea ispăși pedeapsa? Asta e dilema care chinuie România! Așteptăm pentru autorii acestui răsunător succes, laude la unison în Parlament, decorații, bonusuri și gratificații; cu primele pe care le încasează unii de la interlopi pentru bună purtare, ies ceva bănuți pentru niște amărâte de vile, cu câte 10-15 camere fiecare, nu?
Doamnă ministru Raluca Prună, e clar că marele proces împotriva comunismului din România nu-i decât o mascaradă; dar întreb și eu, ca un biet muritor ce sunt: dacă acest prim proces (de acest fel) s-a terminat cum s-a terminat -și când s-a terminat- ultimul când se va încheia? Prin 2070 cumva? Și cu inculpatul (sau inculpații) în stare de putrefacție? Dacă e așa, n-ar fi mai bine să se înființeze în România o închisoare pentru fantome, spirite malefice și decedați? Ce dacă dau colțu` nenorociții ăștia, să știe și ei ce înseamnă pușcăria înainte de a-și schimba domiciliul (la cimitir).
Ce ziceți doamnă, se face?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu