ȘTIAM DEJA: NU NE VREA NIMENI!

      Scandaluri diplomatice unul după altul, dezbinare în Uniunea Europeană, relativ la o problemă, care -după câte se vede- pare să nu aibă nici sfârșit, nici rezolvare: problema refugiaților. Într-un viitor articol am să scriu despre adevăratul dezastru pe care bandele de musulmani infractori îl fac deja  de multă vreme în state precum Marea Britanie, Germania, Suedia sau Norvegia. Mă aflu încă sub puternica impresie a unui documentar difuzat aseară la un post de televiziune.  Alo, băieți, dacă aveți de gând să vă „deversați” toate gunoaiele în Europa, mai bine lăsați-o baltă! Avem noi deja gunoaiele noastre...

       Așadar, vecinii noștri, maghiari și sârbi se confruntă cu un adevărat tsunami de imigranți; într-o asemenea situație, fiecare se descurcă așa cum poate și cum îl „taie” capul. Sârbii încearcă să le ofere refugiaților minimum de asistență (hrană, adăpost temporar). Ungurii, după vreo săptămână de balamuc, au găsit „soluția” , la care eu sincer să fiu -după cum le sunt apucăturile- mă așteptam: au construit și construiesc garduri de sârmă ghimpată la frontierele cu Serbia, Croația și România. Păi cum rămâne cu „Ungaria Mare”, aia pe care vreți s-o (re)faceți d-nule Orban Viktor? Sau „rămâne pentru mai târziu”, întâi să „treacă” musulmanii ăștia...Acum se vede că de fapt voi, oficialii unguri, nu dați „doi bani” pe maghiarii din România; totul se rezumă  doar la lozinci patriotarde și vânătoare de voturi. Cu toate astea, liderii ungurilor de la noi, ca să facă tămbălău -ca de obicei- au declarat că doresc încheierea imediată a unui „pact interetnic”, fiindcă -vezi Doamne- se simt în pericol. Și cine vă pune în pericol stimați compatrioți minoritari? Noi românii, sau liderii de la Budapesta de la care „culegeți” indicații prețioase despre cum să destabilizați mai bine situația din țara noastră? E drept, „nu de multe ori, dar cam des”! 

         Buun, acum vine partea cea mai „tare”: cum a reacționat România la „criza refugiaților”? Păi cum să reacționeze? Ca de obicei: „aerienii” noștri politicieni au început circul (nici acum când scriu nu l-au terminat). Adică atenție mare, „arma la picior”, ne invadează și ne atacă teroriștii, iar noi vom rezista eroic în fața „necredicioșilor”, în spiritul glorioasei tradiții strămoșești! Apoi protestăm, ne opunem, nu vrem cote obligatorii de refugiați...le arătăm noi ălora din Comisia Europeană ce înseamnă „vitejia” românilor!

            Numai că stupoare (poate satisfacție pentru unii): la noi nu vrea să vină nimeni, nici măcar pentru o perioadă limitată de timp! Ba încă tot ceea ce aud mă lasă perplex: un grup de afgani a izbucnit în plâns, nu de fericire că a ajuns în România, ci de necaz că a greșit drumul spre Serbia; undeva la frontiera dintre Serbia și Ungaria, o reporteră l-a întrebat pe un refugiat: „Nu vreți să veniți în România?” Răspunsul a venit promt: „Unde? În România? Glumiți, nu-i așa?” Iar un alt refugiat care a fost întrebat același lucru, a replicat că mai bine mai stă o lună în fața gardului de sârmă ghimpată dintre Ungaria și Serbia, decât să poposească pe plaiurile mioritice! Numai că, a devenit aproape cert, și noi va trebui să preluăm niște refugiați și nu o mie-două cât ne-ar fi convenit, ci tot cât vrea conducerea U.E.; asta deși „bravii” noștri politicieni, în frunte cu Președintele, declaraseră că se vor opune „cotelor obligatorii”, că „nimeni nu ne poate obliga să primim mai mulți imigranți decât putem”...Ei uite că ne poate obliga! Și cum o să sosească ăia la noi dacă nu vor? Împinși cu mitralierele de la spate?  Probabil din politețe, cei întrebați n-au mărturisit și de ce nu vor să vină în România, dar eu știu de ce (știu și alții, nu-i așa?). Păi cum de ce? Închipuiți-vă cum ar arăta o tabără (sau un cămin) de refugiați din țara „toleranței absolute”, după o noapte în care o haită de magraoni (știți de care, din ăia „speciali”, urangutani) „dau iama” pe acolo! I-ar lăsa pe bieții refugiați în „dondonelul” gol, vai de ei, ar porni-o fuga-fuguța, la un adevărat maraton al nudiștilor, pe traseul București-Berlin! Și cum să facem (și) noi gard de sârmă ghimpată dacă -vorba cuiva- aceiași urangutani l-ar face să dispară în câteva ore de parcă nici n-ar fi fost (la fier vechi cu el, mânca-ți-aș!). Așadar, nu poposesc în România nici măcar cei scăpați din vâltoarea războiului! În atari circumstanțe, parcă ți-ar veni a crede că până și teroriștilor le e lehamite să dea vreo lovitură pe aici. Nu de alta, dar de la frontieră până la obiectivul pe care vor să-l distrugă, s-ar trezi deodată...fără muniție! 
             Ce ar mai fi de adăugat? Uite unde am ajuns cu „toleranța” voastră, neghiobilor și nenorociților ce sunteți! Ați distrus țara, iar noi trebuie să trăim alături de toate secăturile!