Aș
fi vrut să trăiesc într-o țară puternică, prosperă și demnă, al cărei cuvânt să
fie ascultat și respectat de către toate celelalte state.
Aș
fi vrut să trăiesc într-o țară condusă (bine) de către conaționali de-ai mei,
cinstiți și competenți, cei mai buni dintre noi, adevărate modele și exemple de
urmat, pentru oricine...nicidecum de haite de hoți și ticăloși care când se
plictisesc de furat și jefuit la drumul mare (să fim înțeleși, se plictisesc,
nu se satură), își trec puterea de la unii la alții.
Aș
fi vrut să trăiesc într-o țară fără minoritari urangutani care au rădăcini strămoșești
... la mama dracului și chiar dacă sunt niște inaptați și incapabili, nu se
sfiesc să domine prin teroare România!
Aș
fi vrut să trăiesc într-o țară în care majoritarii (cei mai vechi locuitori ai
țării) nu sunt atât de neghiobi încât să le permită (absolut) totul
urangutanilor, în numele unei pretinse conviețuiri și a ... falsei toleranțe!
Mi-ar
fi plăcut să trăiesc într-o țară în care –pentru construirea a cinci kilometri
de autostradă- să nu fie nevoie chiar de zece ani...
Mi-aș
fi dorit să trăiesc într-o țară în care clanurile de criminali și huligani să
fie la închisoare și nu pe străzi, în școli și licee, unde „fac legea”,
„acoperiți” fiind de atâția polițiști, procurori sau judecători...
Aș
fi vrut să trăiesc undeva unde hoția, oprtunismul și parvenitismul să nu se considere deșteptăciune!
Mi-aș
dori să-mi duc zilele într-un stat care să nu fie „patronul” jafului național,
cu alte cuvinte –sub pretextul achitării taxelor și impozitelor- să nu mi se ia
și zahărul din ceai!
Aș
vrea să trăiesc într-o țară în care munca asiduă și cultura autentică să fie
promovate și respectate permanent, nicidecum lenea, prostia și batjocorirea
valorilor naționale!
Mi-aș
dori să trăiesc într-o țară în care –ajuns într-un spital cu o boală- să nu ies
de acolo (dacă mai ies...) cu două boli, pentru că refuz să mă integrez în
„sistemul național șpaga”...
Ei
dar, vorba cuiva: „România e o țară sublimă, minunată, păcat că e populată”...de
cine e populată (adaug eu). Vă întreb: sunt prea pretențios? Cer prea mult? Eu
pentru asta am luptat (fiindcă, spre deosebire de alții, „șmecheri de asfalt”
cum sunt ei), eu am luptat pentru drepturile și libertatea mea, deci le merit
cu prisosință. Voi (cei mai mulți dintre voi), care n-ați făcut nimic, credeți
că vă meritați libertatea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu