vineri, 19 septembrie 2014

ROMÂNIA, ÎNTRE CIRC ȘI BALAMUC (3)

         Continui seria mea de articole; așadar, vreau să scriu despre minoritatea maghiară din Transilvania. Ea nu este atât de numeroasă precum cea țigănească, dar -trebuie să recunoaștem- din punct de vedere valoric reprezintă cu adevărat CEVA pentru România; lucrurile sunt cunoscute: atâția și atâția maghiari din țara noastră s-au afirmat mereu în toate domeniile: literatură, artă, știință, sport. De atâtea ori, români și unguri laolaltă au trăit, au muncit, s-au bucurat și au suferit împreună, pe acest pământ pe care Dumnezeu l-a binecuvântat, dar pe care unii țin neapărat să-l distrugă! Asta ar fi partea bună a conviețuirii noastre. Pozitiv mai e și aspectul că maghiarilor nu trebuie să le intri cu Poliția în curte ca să vină la școală și ei nici nu au obiceiul de a se căsători la vârsta unei „maturități îndoielnice” (de regulă, doisprezece ani și-un pic). Cu alte cuvinte, diferența (din toate punctele de vedere) dintre ei și țigani e foarte mare! Până aici ar fi latura pozitivă; din păcate însă, mai e și cea opusă, categoric, deosebit de pronunțată. Încă din primii ani de școală propaganda comunistă ne „îndesa” în cap ideea „frăției româno-maghiare”. La mijloc era propaganda comunistă cu ideologia sa găunoasă și -mai presus de toate- ochiul vigilent al sovieticilor care erau în stare de orice, pentru ca în „lagărul socialist” pe care îl „patronau” nimeni să nu „miște în front”.
         Nu e cazul să ne îmbătăm cu apă rece: cât vom exista pe lumea asta, între români și maghiari va exista o cauză FATALĂ de conflict: TRANSILVANIA! Așa că, de unde FRĂȚIE, de unde PRIETENIE (între aceste două țări)? N-a fost vreodată un secret pentru nimeni, de când cu „democrația” asta a noastră majoritatea ungurilor din Transilvania o spun deschis: VOR SĂ PLECE ÎN UNGARIA...DAR CU ARDEAL CU TOT! Lor nu le pasă de argumente științifice, de drepturile noastre istorice incontestabile asupra acestei provincii (DE-A PURURI ROMÂNEȘTI)! Chiar am intrat într-o prelungită polemică deunăzi cu un maghiar; i-am expus toate dovezile, istorice, etnice, i-am făcut toate demonstrațiile logice! La final, nemaiavând contraargumente mi-a zis aproape scrâșnind: „Orice argumente ați avea voi românii, noi nu vom renunța niciodată la Transilvania!”.
         Mi-am dat seama că n-am cu cine vorbi, așa că i-am replicat scurt: „NICI NOI”. Vă dați seama, au ajuns să afirme asta sus și tare la noi în țară, sub ochii acelorași „amabile” autorități pe care le avem! Foarte grav e că în acel teritoriu pe care ei l-au numit „Ținut Secuiesc” etnicii români sunt tot mai puțini și tind să dispară cu totul (s-au săturat de șicanele la care au fost supuși de către extremiștii unguri și și-au luat lumea-n cap!).
        Cum e posibil așa ceva, domnule Premier? Parcă Transilvania e (acum) a noastră! Să înțeleg că pentru a câștiga niște prăpădite de voturi de 25 de ani încoace, toți cei care s-au perindat la conducerea țării I-AU ABANDONAT PE ACEI ROMÂNI OROPSIȚI? Dvs. ce veți face pentru ei?
Lor ce aveți să le spuneți? Probabil nimic...Cum veți repara aceste multe fărădelegi pe care ei le-au suportat și le suportă încă? Și când mă gândesc că vrem să recuperăm Basarabia, iar noi nu suntem în stare să ținem sub control Transilvania...

Niciun comentariu: