joi, 5 septembrie 2019

DESTINUL MEU SAU...ACȚIUNILE CRIMINALILOR?

        Aud că vorbesc anumite persoane despre „soarta” mea cea ... potrivnică! Ceea ce mi s-a întâmplat nu ține de o pârdalnică de soartă. Să vă dau exemplu de ceea ce înseamnă... soartă. 
       Deunăzi (eram un copil, aveam vreo doisprezece ani) am avut nefericirea să asist la un eveniment tragic, în urma căruia un om a murit, fără ca eu să pot interveni pentru a-l salva. La o intersecție (constănțenii știu, în zona „Miga”), un cetățean mergea liniștit pe trotuar; la un moment dat, de pe B-dul Ferdinand, a virat brusc șoferul unui camion. Camionul era încărcat cu lăzi pline cu sticle (de vin, de bere, nu mai știu...).  Atât de „bine” erau fixate lăzile acelea, încât în momentul virajulului au căzut exact peste sărmanul om, ucigându-l pe loc. Aici se poate vorbi despre tragismul unui destin: bietul om a fost în locul în care nu trebuia să fie, exact în momentul nepotrivit. Dacă s-ar fi aflat cu numai doi pași mai în față sau ar fi trecut pe acolo cu un minut mai devreme (ori mai târziu) lăzile nenorocite ar fi căzut în spatele lui, lângă el! 
       Sau auzim consternați cum se anunță în mass-media că un om a murit pe câmp lovit de trăsnet!
        În asemenea cazuri e vorba de o soartă tragică neterminaților, care tot căutați scuze și subterfugii pentru ticăloșiile și lașitatea voastră. Când însă ești un copil care abia „a făcut ochi” și niște urangutani te calcă în picioare pentru simplul motiv că nu le place de fața ta, asta se mai cheamă „așa i-a fost soarta săracul de el”? N-aveți ce face? Ce (mai) vreți? Așa...„dregeți busuiocul”? Un lucru totuși e adevărat: cu siguranță urangutanii respectivi au fost și sunt sprijiniți atât din interiorul României, cât și din afara ei (de către marile puto...puteri) v-ați dat seama, nu-i așa? Altminteri cum vă explicați faptul că n-au fost nici până azi pedepsiți (unii murind, dar de moarte bună...), iar alții continuînd să se plimbe și acum netulburați și sfidători pe străzi! Frumos nu? Și „democratic” și...„tolerant”...
         Iar am greșit...oare de ce i-am insultat pe bieții urangutani, comparându-i cu monștri ăia?