PRIETENIA ROMÂNO-SÂRBĂ? POVESTE DE ADORMIT COPIII!

            Articolul de față s-ar fi intitulat mai corect: „Mai bine un dușman sincer decât un prieten mincinos”. Am specificat asta deoarece dacă în privința relațiilor cu ungurii lucrurile sunt clare de o mie de ani (funcționând principiul „care pe care” sau cum se zice pe la noi „ori tu, ori eu”) cu sârbii mulți români -din neștiință sau ignoranță- își închipuie că ar fi...altfel. 

          Mai întâi precizez (din nou și din nou!): n-am nimic cu oamenii în general, nu absolutizez și nu extrapolez, dar faptele sunt fapte, ISTORIA E ISTORIE, nimeni n-o poate „ascunde” sau falsifica. De aceea, în ciuda faptului că unii mă îndeamnă (din ce în ce mai insistent) să șterg tot ceea ce am scris pe acest blog, din respect pentru profesia mea și pentru adevăr, n-o pot face! În fața realității, oare de ce unii se simt „călcați pe coadă”? Probabil se simt vinovați, nu-i așa? 
          Pentru o deplină obiectivitate, s-o lăsăm să vorbească pe una dintre personalitățile care se află în fruntea românilor timoceni, doamna Natașa Tosic (citiți Tosici)...

       
sursa: www.youtube.com

    Din cele ce am auzit cu toții, n-avem decât să rămânem stupefiați! Adică mai blândă și mai  tolerantă s-a dovedit a fi cu românii din Timoc vechea stăpânire otomană decât „creștina” stăpânire sârbească? Pentru neștiutori, precizez că -spre deosebire de români care și-au menținut autonomia- atât bulgarii cât și sârbii au căzut treptat sub dominație otomană încă din sec. al XIV-lea; în 1459 întreg teritoriul locuit de sârbi a intrat sub stăpânirea Semilunei. Această dominație s-a menținut până târziu, la sfârșitul sec. al XIX-lea. Concret, între 1804 și 1813 a avut loc o răscoală a sârbilor conduși de Karagheorghe (în traducere: „Gheorghe cel Negru”) contra turcilor; în 1815 a urmat o altă revoltă. În urma unui război ruso-turc s-a încheiat Pacea de la Adrianopol (1829) ocazie cu care a apărut pe harta politică a Europei Principatul atonom al Serbiei (independența și-o va obține în urma unui alt război ruso-româno-turc dintre anii 1877-1878).   
          Așadar, din 1829, sârbii au început să aibă o mai mare libertate; precizez că între anii 1815-1903, acest tânăr stat a fost condus -în cea mai mare parte a timpului- de principii din dinastia Obrenovic (citiți Obrenovici)...asta ca să vedeți cine au fost capii călăilor. Ca rezultat al îndelungatei stăpâniri islamice, o parte dintre sârbi trecuseră deja (definitiv) la mahomedanism (aceștia sunt bosniacii din ziua de azi, care de atunci au refuzat... refuză și astăzi să se mai considere sârbi). Despre felul cum au înțeles să se folosească de libertatea țării lor ultranaționaliștii sârbi (aflați mereu sub oblăduirea autorităților din toate timpurile și de toate culorile politice de la Belgrad) ne-a amintit doamna Natașa Tosic. Ca să rezumăm: din 1833, „autonomii”  sârbi au început o prigoană fără seamăn contra românilor (în special a celor din Valea Timocului). Acești români își păstraseră vreme de aproape două milenii romanitatea lor străveche (de dinainte de așezarea triburilor slave la S Dunării, așezare survenită abia după anul 602 d.Hr.). Așadar, considerând poate că acești români sunt prea...mulți, au trecut la sârbizarea numelor lor. Așa se face că -spre exemplu- MARCU a devenit Marcovic (Marcovici); LISANDRU-Alexandrovic (Alexandrovici); GHEORGHE-Gheorghevic (Gheorghevici) ș.a.m.d. Și pentru că unii lideri ai românilor se încăpățânau să refuze această „rebotezare” , au fost...uciși. E vorba -după cum ați aflat- inclusiv de preoți români  (ortodocși ca și criminalii sârbi) luați direct de la altar  și omorâți („creștinește”). Sârbizarea a continuat (continuă și astăzi) cu o brutalitate de neimaginat. Bineînțeles, când e vorba de drepturile românilor, Occidentul „doarme-n cizme”. Revoltător e că au „dormit” MEREU toate autoritățile românești! Că doar nu putem să stricăm relațiile „frățești” și „ortodoxe” cu vecinii sârbi, nu-i așa? 
       Despre strădaniile marelui lider al românilor din Serbia Boian Alexandrovic îndreptate spre păstrarea ființei naționale a românilor din țara vecină, voi scrie data viitoare. Pentru lămuriri, închei prezentându-vă (cum e  firesc la Istorie) și o hartă...

A MAI MURIT UN VETERAN...SĂRAC, UITAT ȘI TRIST!

       A MURIT ULTIMUL SUPRAVIEȚUITOR AL BĂTĂLIEI DE LA OARBA DE MUREȘ; AVEA 103 ANI ȘI TRĂIA DINTR-O PENSIE DE 252 DE LEI PE LUNĂ! Iată considerațiile mele...
       Țara asta nu-și cinstește eroii! Iar dacă se organizează vreo festivitate de cinstire, de comemorare, ea are în subsidiar un scop electoral sau de preamărire a vreunui parlamentar buhăit de-atâta bine! Fiindcă era învățat cu viața dură din război, putea să trăiască și cu 252 de lei pe lună, nu-i așa? Dacă ar fi fost și individul respectiv vreun om de afaceri ceva, care să fi cotizat din belșug în vistieria vreunui partid politic, dacă ar fi lustruit podelele prezentând omagii guvernanților zilei, să vedeți de ce funeralii naționale ar fi avut parte! Cum însă poporul ăsta „baleiază” între circ și balamuc, cuprins de inconștiență și amnezie, ce fapte mărețe poate să facă, tocmai când el se descompune și se prăbușește? Să ne mai mirăm că ungurii fac în Transilvania ce vor, că vecinii ucrainieni pomanagii ne tratează „de sus”, în bătaie de joc, lăsându-ne să înțelegem că orice ne-ar pretinde (inclusiv alte teritorii românești) ne pot lua când poftesc? Așa că în lume suntem priviți ca ultimii oameni, realmente ne-am căpătat statutul de cei mai proști oameni de pe Pământ! Pentru că, ce popor de pe planeta asta cedează din teritoriul sfânt al propriei țări, fără să fie obligat în niciun fel s-o facă, așa cum le-am cedat noi pomanagiilor ucrainieni? Oameni ca acel Aurel Surulescu și-au vărsat sângele (foarte mulți și-au sacrificat viața) ca să apere acest pământ, să păstreze România noastră întreagă și neîntinată, în timp ce niște carieriști și trădători, „parașutați” în fruntea țării aprobau în 1997, cedarea către statul vecin Ucraina a unor vechi teritorii. românești, susținând că noi românii trebuie să facem „sacrificii istorice”. De ce să facem? Americanii de ce nu fac sacrificii istorice? Rușii de ce nu fac? Dar despre tratatul româno-ucrainean voi scrie pe larg pe blog. Trădătorii ăștia vreți să-l omagieze pe Surulescu? Ăștia care pentru „ciolan” și-ar vinde și mamele?

DESTINUL MEU SAU...ACȚIUNILE CRIMINALILOR?

        Aud că vorbesc anumite persoane despre „soarta” mea cea ... potrivnică! Ceea ce mi s-a întâmplat nu ține de o pârdalnică de soartă. Să vă dau exemplu de ceea ce înseamnă... soartă. 

       Deunăzi (eram un copil, aveam vreo doisprezece ani) am avut nefericirea să asist la un eveniment tragic, în urma căruia un om a murit, fără ca eu să pot interveni pentru a-l salva. La o intersecție (constănțenii știu, în zona „Miga”), un cetățean mergea liniștit pe trotuar; la un moment dat, de pe B-dul Ferdinand, a virat brusc șoferul unui camion. Camionul era încărcat cu lăzi pline cu sticle (de vin, de bere, nu mai știu...).  Atât de „bine” erau fixate lăzile acelea, încât în momentul virajulului au căzut exact peste sărmanul om, ucigându-l pe loc. Aici se poate vorbi despre tragismul unui destin: bietul om a fost în locul în care nu trebuia să fie, exact în momentul nepotrivit. Dacă s-ar fi aflat cu numai doi pași mai în față sau ar fi trecut pe acolo cu un minut mai devreme (ori mai târziu) lăzile nenorocite ar fi căzut în spatele lui, lângă el! 

       Sau auzim consternați cum se anunță în mass-media că un om a murit pe câmp lovit de trăsnet!

        În asemenea cazuri e vorba de o soartă tragică neterminaților, care tot căutați scuze și subterfugii pentru ticăloșiile și lașitatea voastră. Când însă ești un copil care abia „a făcut ochi” și niște urangutani te calcă în picioare pentru simplul motiv că nu le place de fața ta, asta se mai cheamă „așa i-a fost soarta săracul de el”? N-aveți ce face? Ce (mai) vreți? Așa...„dregeți busuiocul”? Un lucru totuși e adevărat: cu siguranță urangutanii respectivi au fost și sunt sprijiniți atât din interiorul României, cât și din afara ei (de către marile puto...puteri) v-ați dat seama, nu-i așa? Altminteri cum vă explicați faptul că n-au fost nici până azi pedepsiți (unii murind, dar de moarte bună...), iar alții continuînd să se plimbe și acum netulburați și sfidători pe străzi! Frumos nu? Și „democratic” și...„tolerant”...

         Iar am greșit...oare de ce i-am insultat pe bieții urangutani, comparându-i cu monștri ăia?

FERIȚI-VĂ DE ATACURILE „JMECHERILOR” NESPĂLAȚI

       Aveam  obiceiul până acum vreo doi ani să trec din când în când să  pe la Hipermarketul „Tomis”. Acolo sunt fel de fel de magazine. Funcționează și o firmă însărcinată cu paza și securitatea; dar despre felul cum funcționează firma asta, vă las să apreciați.  Fiindcă, de obicei la ultimul etaj își „fac veacul” doi nemernici în goană după pradă. Concret, mergi acolo, cumperi un suc și vrei să te așezi la masă ca să-l bei. Atunci vine pe la spate unul din ei sau amândoi (atacă numai pe la spate) și îți aplică o lovitură în spinare ori în cap, pe unde se nimerește. Te întorci să-i vezi specimenului mutra și specimenul îți rânjește spunând-ți: „A fost o glumă”. Apoi se adresează celuilalt specimen: „Bă io p-ăsta pot să-l bat”. Primul dobitoc e mai mic de statură, poartă veșnic un fes gri pe care sunt convins că doar ploaia îl spală; e brunet, cu ochi de culoare închisă și alungă până și bietele necuvântătoare (câini, pisici, muște, țânțari etc.) datorită mirosului toxic pe care îl emană. Al doilea e mai înalt, e tot brunet, împrăștie același iz îngrozitor, și te „pune la punct” rapid: „să vorbești mai frumos”. Realizezi de aici imediat că e imbecil, întrucât pe cei doi nu-i bagă în seamă nimeni!  Dar ei urmăresc clientela până și la toaletă. M-am gândit că sunt „de-ăia”, și își manifestă furia deoarece nu și-au găsit...partener (parteneri) de ghidușii. Ce ți-e și cu dragostea asta...

       După o asemenea întâmplare, primul meu impuls mă determina să dau telefon la Poliție. A intervenit însă promt domnișoara care îmi servea sucul, spunându-mi textual: „Nu aduceți Poliția aici; lăsați că o să-i potolească băieții de la firma de securitate”. S-o credeți dvs.! Vedeți să nu-i potolească! Am constatat că „paznicii” îi văd și le zâmbesc curtenitor. Ultima oară mi s-a întâmplat „pozna” chiar și la subsol, unde se află o unitate „Mega Image”; constănțenii știu foarte bine locul (intrasem acolo să-mi cumpăr deodorant). În timp ce mă uitam atent să văd ce cumpăr, mi s-a furișat pe la spate unul dintre cretinoizi și m-a lovit cu palma exact în moalele capului (pe urmă a rupt-o la fugă!). Din păcate, nu aveam „mobilul” la mine. Am urlat de furie, m-am dus la un individ de la firma de securitate, 

i-am cerut explicații: cum pot intra nemernicii ăștia peste tot în ditamai hardughia să-și bată joc de oameni chiar sub nasul lor, că de cumpărat nu cumpără nimic? Eventual „subtilizează”, mai știi? Le-am solicitat să telefoneze urgent la Poliție, dar am rămas cu solicitarea! Așa că stimați constănțeni, evitați Hipermarketul „Tomis”!

         De atunci îmi fac cumpărăturile prin alte locuri...nu de alta, dar sunt sătul de erori genetice și dacă m-aș lua la bătaie cu catastrofele astea naturale, parcă văd că tot eu aș „cădea” vinovat. Mai ales după ce am scris ce-am scris pe blogul ăsta; inclusiv că „sfânta” împărăteasă Elena avea îndeletniciri „crăcănate” iar fiu-său, „sfântul” împărat Constantin, era un criminal! 

        P.S.-Tare mi-e teamă că ăștia sunt puși de cineva! Vă gândiți și voi la cine mă gândesc eu? Da, la japițele alea care    m-au amenințat de atâtea ori că pun țigani să mă bată fiindcă nu le dau...casa! Totuși, ăștia nu păreau a fi țigani...Iar eu ar urma în final să locuiesc undeva sub vreun pod, unde nu e nu e prea mare curent și unde nu (prea) ajung ploaia și zăpada! Tentant, nu?  

MESAJUL OMULUI DIN VIITOR -1

       O ființă din viitor a vizitat Planeta Pământ a zilelor noastre și a avut ghinionul să cadă pe mâna „supercivilizaților” și „superdemocraților” americani. Ce amintiri îi vor rămâne în minte atunci când va ajunge acasă (dacă iresponsabilii americani îl vor mai lăsa în viață...).

Sursa: www.youtube.com