DE LA FRATELE OVIDIU, CITIRE

      Ce-am văzut pe Internet? La un post de televiziune, niște indivizi se chinuiau să-l reabiliteze pe temutul criminal (astăzi decedat) Ion Titișor (zis Fane Spoitoru). Un congener de-al lui se străduia să ne „demonstreze” că de fapt Fane ăsta nu era chiar așa de rău, ci mai curând o victimă a nedreptății unor oameni. De la început pledoaria „pro” a țiganului cu pricina ridică multe semne de întrebare; zice el: „Fane Spoitoru a fost un țigan sărac care s-a îmbogățit”. Dar cum s-a îmbogățit, teteo? A câștigat la Loterie, ori a avut și ăsta vreo mătușă bogată de 115 ani care i-a lăsat și lui niște mărunțiș de vreo câteva milioane de euro? Curat haiduc Spoitoru ăsta! Cum îi apăra el pe maneliști de alți țigani care îndrăzneau să le ceară taxe de protecție...că de plata impozitelor la stat nu se pune problema, ei „e șmecheri” bre, lasă să plătească prostimea, dumnealor țiganii nu trebuie „discriminați”, așa-i? Pe de altă parte, săraca Lege 18 (aia privind controlul averilor), e în vigoare amărâta, dar n-o mai aplică nimeni; în termeni juridici se spune „a căzut în desuetudine”. Păi de ce să se mai aplice? Adică bieții mafioți se chinuie atât să fure euro cu miliardele și să vină niște ingrate de autorități acolo și să le răpească rodul „muncii”? Aflăm că numitul Titișor de cuminte ce era, fusese condamnat la 9 (nouă) ani de pușcărie; dar cum aerul de „bulău” nu-i plăcea, a fugit în Canada, la relaxare; corecție: n-a fugit, a fost ajutat să fugă! Ei de cine? Ce nu se știe? Păi ce mai-marii Poliției, procurorii, judecătorii, guvernanții, nu trebuie să trăiască și ei? Se aude doamna Kovesi? Vedeți până unde merge cârdășia răului? Îmi amintesc acum de o întâmplare (de fapt nu e întâmplare, ci o înscenare cu regie bine pusă la punct). Toate organele statului erau în stare de alertă maximă pentru a prinde un interlop foarte periculos: efective mari de polițiști, de „mascați”, o droaie de mașini, sirene ca la bombardament, vreo trei televiziuni cu toată aparatura din dotare, gata să surprindă punctul culminant al nemaipomenitei acțiuni; după vreo 10 ore de căutări nu infractorul, ci autoritățile s-au „predat”. Respectivul fusese căutat pe unde nici nu te-ai fi gândit, folosindu-se toate mijloacele ultramoderne, fără nici un rezultat. Spre seară, a apărut tot la TV soția „mult-căutatului” care a afirmat că bărbatul ei se află chiar la domiciliu, unde -vorba cuiva- își făcea planul de somn pe ambele părți și unde -culmea- nu l-a căutat nimeni! Mai ceva ca-n comediile cu Stan și Bran, nu? Domnilor diriguitori ai țării, chiar ne credeți tâmpiți? Toate arestările astea, toate punerile sub urmărire (sau sub sechestru), toate condamnările astea (care în cea mai mare parte nici nu sunt executate sau se execută pe mai puțin de sfert) nu reprezintă decât un circ mediatic, așa e? Simple lovituri de imagine, pentru mult prea naivul Occident. De fapt, nu se întâmplă nimic! Marii tâlhari și criminali nu plătesc niciodată pentru ceea ce fac. Atunci când sunt arestați, intră pe ușa din față și ies zâmbitori după câteva ore pe ușa din dos! Dacă se întâmplă să intre la închisoare, asta e pentru puțină vreme, căci folosindu-se de diverse tertipuri, avocații și chiar judecătorii îi „fac scăpați” rapid, la comandă. Chiar și din pușcărie își conduc liniștiți afacerile „de afară”! Odată puși în libertate se reîntorc netulburați la vechile îndeletniciri. Averile colosale pe care le-au dobândit prin crime, tâlhării, escrocherii, amenințări și șantaj, le rămân (oricum) intacte. Cine să-i întrebe (sau să-i verifice) cum s-au îmbogățit? Reprezentanții instituțiilor statului, adică tocmai aceia care în marea lor majoritate, le sunt complici în acest imens jaf național? Atunci logic, se pune întrebarea: de ce nu sunt desființate aceste instituții? Când te gândești că „înghit” sume uriașe din banii noștri ai contribuabililor? Pentru ce doamna Kovesi? Ca să-i „acoperim” pe interlopi? Ca să „mascăm” afacerile murdare pe care le fac zilnic atâția aleși ai neamului? Mai bine să se desființeze cloacele astea de corupți și să ni se dea arme. Pe urmă știm noi ce avem de făcut, iar dvs. nu mai trebuie să vă surmenați. Iar acum ni se aruncă praf în ochi, cum că infractorul ăsta notoriu zis „Spoitoru” ar trebui să devină erou național! Nu-i vorbă, locul lui n-a rămas liber multă vreme, el a fost luat de un clan de infractori cel puțin tot atât de periculos, cel al „Cămătarilor”. Pe ăștia, Poliția îi mai gâdilă din când în când, dar cu multă grijă, ca să nu le provoace urticarie. Drept urmare, clanurile mafiote domină fără griji România! Și mai îmi cereau cei de pe site-ul Poliției să dau detalii despre rudele mele jefuite de țiganii bandiți. Ca să fugă și ăștia, „cu voie de la Primărie”. Și pe urmă, cine știe ce se întâmpla? În cine să mai ai încredere? Mult s-a mai întins țigănia (ca atitudine negativă) în țara asta. Până una-alta, primesc de la unchiul meu niște numere de telefon ale mafioților: 0729374537; sau: 0727453454; sau: 0753967462...la acest nr. de telefon ar trebui să vă răspundă un anume imbecil tâlhar numit „Cătălin”. El a ținut tot timpul legătura cu banda de țigani. Apoi alt număr: 0728911032; el ar aparține lui „Valy”, șeful tâlharilor. Mai mult ca sigur are cont pe Facebook. Adresa de e-mail de pe site, și-o schimbă foarte des; ca dovadă, accesați periodic: http://reparatii-acoperisuri.com/

       P.S. - Ești tare Ovidiule frate...se vede că suntem din același aluat! Ei, n-o să crezi, tocmai inadaptații și criminalii ăștia pretind să fie „tolerați” așa cum sunt ei; de-aia a ajuns și România „așa cum e ea” în ziua de azi...de fuge și dracu de noi. Până și ăia care fug de război, când greșesc cărările și ajung la noi, își blestemă zilele că n-au învățat la timp geografie. Nu mai avem nici o șansă, nici un viitor, frate! 
    Expresia asta „își făcea planul de somn pe ambele părți” e nemaipomenită; am citit-o amândoi într-o carte remarcabilă despre fotbalul nostru muribund, carte aparținând reputatului antrenor Constantin Teașcă și intitulată „Păpușarii”. Îți mai amintești, frate?  

TUTUROR COLEGILOR MEI, CU MULTĂ CONSIDERAȚIE

       Să fiți sănătoși, fericiți și plini de viață mereu, așa cum vă știu eu dintotdeauna... 

      Se spune că amintirile sunt doar ale tale și nici o putere (oricât de mare ar fi ea) nu ți le poate lua, ca în acea ultimă vară a adolescenței noastre...

      Acum să știți că eu am fost împotriva legării de relații de dragoste între colegi; altminteri, vă dați seama că la Liceul Pedagogic fete au fost și vor fi pe alese. Unii colegi îmi sugerau că ar fi meritat să încerc. Eu nici n-am încercat măcar; ei însă da și unora le-a mers bine. Păcat că aceste relații nu s-au împlinit; pentru aceia dintre colegii mei care s-au iubit, în amintirea iubirilor lor unice și irepetabile...nici acum nu-i prea târziu, nu? 

     Băieți, am să postez un cântec în ton cu atmosfera. Drept urmare, voi doi (reprezentanți ai sexului puternic) care veți fi prezenți pe 31 iulie (adică Claudiu și Cătălin) puneți mâna și învățați versurile acestea ca să le cântați în duet scumpelor noastre colege...

VÂNT, DUMBRĂVI ȘI 18 ANI

(ADOLESCENȚA)

                                                                         Versuri: Mihu Dragomir

                                                                    Muzica: Dorin Șipoș

                                                                           Voce: Cătălina Dumitrașcu

Vânt, dumbrăvi și optsprezece ani …
Stradă cu salcâmi și cu castani,
Primăvara-n balta renăscută,
Zile ce-amintirea le sărută …

(Refren)
Pe nisipul plăjilor de aur
Soarele ne-a-ntins cununi de laur,
Fata mea de Dunăre și șoapte,
Fata mea cu păr de miazănoapte…

Fată cu mijloc de violină,
Unde-i cartea noastră de latină,
Mâzgălită, printre ablative,
Cu distihuri șchioape și naive?

Se-arcuiau prin sălcii catedrale,
Luntrea noastră se pierdea, agale,
Către-o țară de tăceri și stuh.
Gânduri - pescărușii din văzduh.

Sărutarea noastră, caldă si învoaltă,
Avea gustul murelor de baltă,
Dulce-nsângerată si-amăruie,
Anafor ce din străfunduri suie.

(Refren)
Pe nisipul plăjilor de aur
Soarele ne-a-ntins cununi de laur,
Fata mea de Dunăre și șoapte,
Fata mea cu păr de miazănoapte …

Nu, acestea nu se pot uita ușor,
Niciodată nu se sting…nu mai mor.
Hei, dumbrăvi de vise și castani,
Vânt, nisip, și...optsprezece ani.

SZEKELY BARNA ATTILA CU ALTE ABERAȚII...

        IATĂ CE A SCRIS CU MÂNUȚA LUI NUMITUL SZEKELY BARNA ATTILA (AVEȚI MAI JOS O COPIE A PAGINII SALE DE PE GOOGLE+.....HAIDEȚI SĂ VĂ TRADUC CE DEBITEAZĂ NEISPRĂVITUL ĂSTA: „Serbia, România și Slovacia trebuie distruse imediat, cu cât mai devreme cu atât mai bine. Astfel vom răzbuna băile de sânge (n.m.-care băi de sânge, eroare genetică? Alea pe care le-ați provocat voi ungurii, poate!)...săvârșite contra națiunii maghiare (n.m.-e clar, iar are temperatură...). Noi n-am uitat! (n.m-nu, tu ți-ai uitat doar creierul în pantofi...sau acolo îți stă de obicei...). Și niciodată nu vom ierta Serbia, România și Slovacia! Dumnezeu să binecuvânteze națiunea maghiară! Și Ungaria mare!”
     Auzi musiu, ce-ar fi ca voi ungurii ăștia zgubilitici să vă luați de mână cu țiganii infractori și să plecați dracului din România! Definitiv! Întoarceți-vă în Asia. Nu de alta, ați reface traseul pe care ați venit (de data asta în sens invers)...

MAFIA ȚIGĂNEASCĂ (II)

        

      

    

     O ameninţare deosebită pentru societatea română o reprezintă implicarea tot mai profundă în sfera criminalităţii şi mai ales în cea a infracţiunilor de mare violenţă a ţiganilor. Încorsetată până la finele anului 1989 de măsurile instituite de stat, această etnie, recunoscută prin incultură şi neştiinţă de carte, dar de o abilitate şi meschinărie deosebite, sfidează la vedere pe zi ce trece legea şi ordinea de drept, organizând filiere, chiar internaţionale, prin care săvârşesc cele mai periculoase şi abominabile infracţiuni. Potenţialul criminogen al ţiganilor este de câteva ori mai mare decât al restului populaţiei României, situaţie ce are tendinţe de agravare. Un alt element de gravitate deosebită îl reprezintă participarea infractorilor ţigani la săvârşirea infracţiunilor cu violenţă respectiv omoruri (11,31%), tentativă de omor (9,6%). O pondere însemnată o deţin ţiganii şi în rândurile celor care au săvârşit infracţiuni contra proprietăţii private. Nesupunerea voită faţă de regulile de convieţuire socială, faţă de ordinea şi liniştea publică instituită de stat, a condus la săvârşirea de către ţigani a numeroase infracţiuni ce aduc atingere acestor relaţii. Factorii psihologici, biologici, care influenţează comportamentul ţiganilor are la bază trăsături specifice, dobândite drept zestre ereditară de la strămoşi care au trăit în nordul Indiei, şi modelate ulterior pe parcursul celor 6-700 de ani de când este atestată prezenţa etniei pe teritoriul României. Între factorii criminogeni care determină în mare măsură comportamentul deviat al multor ţigani, pot fi enumeraţi următorii: -agresivitatea înăscută (mulţi purtând în permanenţă asupra lor arme albe)

-labilitatea afectivă este în strânsă legătură cu agresivitatea

-indiferenţa afectivă

-deviaţia morală

Se poate spune că această etnie are şi propriul „drept” ; ei se conduc prea puţin după legislaţia ţării de domiciliu sau reşedinţă, aplicând şi respectând în schimb „legea ţigănească” bazată pe obiceiuri şi tradiţii. Desigur că în ultimul timp, tot mai mulţi ţigani din centrele urbane dezvoltate, renunţă la asemenea tradiţii. Ţiganii duc lipsa unei culturi scrise, aceasta fiind un handicap pentru înlăturarea modului de viaţă şi a comportamentului social. Este de remarcat totuşi marginalizarea la care este supusă o bună parte dintre ţigani, respingerea lor de către colectivităţile pe lângă care aceştia s-au aşezat. În cadrul comportamentului delincvent la ţigani întâlnim sub aspect oxinologic următoarele orientări comportamentale:

– O recunoaştere exclusivă a valorilor materiale ca simboluri ale reuşitei

– Ignorarea voită a valorilor morale, juridice, consacrate în societate – Respingerea normelor licite de conduită ca mijloace de realizare a valorilor materiale

– Adoptarea unor norme ilicite de conduită pentru reuşita socială

Ţiganii reprezintă cea mai profilactică minoritate din România. Înclinarea spre delicvenţă a multor ţigani s-a manifestat cu recrudescenţă sporită încă din primii ani de după revoluţie cu tendinţe de îmbrăţişare a formelor superioare ale crimei, respectiv spre organizarea de tip mafiot.

Prin acţiunea acestor grupuri se produc prejudicii foarte mari, iar ca mod de acţiune se remarcă jafurile organizate în grup de regulă cu mână armată (şmenurile), traficul de carne vie, sechestrarea de persoane, taxa de protecţie, şantaj şi chiar spălarea banilor proveniţi din infracţiuni.

Ţiganii reuşesc să influenţeze justiţia prin coruperea unor poliţişti, sumele mari de bani obţinute de ţigani prin mijloace necinstite le dă posibilitatea să facă cheltuieli ostentative.Primul grup constituit pe principii mafiote, urmărit şi cercetat de poliţie a fost acela compus din familiile de ţigani Duduianu, Văduva, Stănescu. Principalele sedii ale grupărilor erau campingul din Sineşti şi Complex „Lebăda”. Din mafia de elită a ţiganilor fac parte Fane Spoitoru şi Gigi Boieru, pe lângă care amintim alte grupări criminale care acţionează şi în străinătate unde produc panică în rândul cetăţenilor şi al autorităţilor datorită modurilor noi de operare, furturi prin efracţie, etc.; ceea ce a impresionat a fost rapiditatea cu care acţionau grupurile criminale.

Un alt gen de activitate infracţională în care s-au specializat ţiganii se referă la afacerile din domeniul prelucrării, colectării şi valorificării metalelor, îndeosebi cele neferoase, aluminiu, cupru, bronz, aramă.Printre acţiunile organizaţilor de tip mafiot se regăsesc traficul de droguri acre a luat amploare în România, precum şi consumul acestora creşte în fiecare zi. Astfel România este ţara de tranzit a drogurilor astfel: chinezii tranzitează heroină, opiu; arabii cocaină şi haşiş; ruşii amfetamină, cocaină, marijuana. O bună parte din transporturi a fost confiscată de poliţie, iar altele au trecut fără urmă. Consumul de droguri a luat amploare la elevi şi studenţi. Alte acţiuni cum ar fi traficul de arme şi explozibili, traficul de monedă şi alte titluri de valoare false, furtul de maşini şi trafic internaţional cu autoturisme furate, traficul de carne vie, jocurile de tip Caritas, contrabandă şi evaziune fiscală, toate acestea fac parte din peisajul infracţional din România. Crima organizată capătă o extindere şi o diversificare deosebită în ultimii ani, devine o trăsătură caracteristică vieţii contemporane din România. Crima organizată apare în dreptul penal român nu numai ca o provocare la adresa legiuitorului, determinându-l să identifice forme noi de combatere, prin intermediul legii penale, dar şi la adresa doctrinei penale, determinând pe oamenii de ştiinţă să reflecteze asupra naturii, gravităţi şi a particularităţilor acţiunilor criminale săvârşite de asociaţii de infractori, pentru a sugera modalităţi noi, specifice şi eficiente de luptă, prin mijlocirea legii penale împotriva fenomenului menţionat. 

 sursa: https://club1848.wordpress.com/2011/12/06/mafia-tiganeasca/

      Concluzia mea: autoritățile române sunt depășite de amploarea infracțiunilor săvârșite de grupările mafiote țigănești. De fapt, orice încercare de integrare a majorității țiganilor a fost (și este) un eșec. Nu noi românii suntem fasciști și intoleranți după câte se vede. Realitatea este clară!

 Asemenea indivizi fac parte din acea specie (tot mai numeroasă din păcate) numită MAIMUȚĂN-BOYS sau în limbaj științific URANGUTANUS-NEMERNICUS-INADAPTATUS (vorba unui prieten de-al meu de pe Facebook, fugit -tot de teama țiganilor- în SUA. Neașteptat de puțini țigani s-au integrat cu adevărat în societate!
       Acesta e un punct de vedere, pentru că nu pot fi de acord nici eu că toți țiganii sunt la fel, după cum nu e adevărat că TE NAȘTI CRIMINAL!!!
        Totuși,  haideți să fim sinceri, cu excepția unor exagerări de interpretare, articolul ăsta despre mafia țigănească este MILIMETRIC EXACT!

TEZAURUL ROMÂNILOR - NOI DETALII (IV)

         S-au efectuat două transporturi din gara Iași: primul în decembrie 1916, cu un tren de 17 vagoane, iar al doilea, în iulie 1917, cu un tren având 24 vagoane. Aceste transporturi cuprindeau Tezaurul Băncii Naționale, dar și arhive, tablouri, bijuterii, valorile Casei de Depuneri, ale Creditelor funciare și urbane, ale multor bănci particulare, odoare bisericești, tablouri din muzee, multe valoroase colecții particulare, într-un cuvânt, tot ceea ce avea această țară mai de preț. Amintim aici colecțiile de tablouri ale oamenilor politici Vasile Morțun și Constantin Angelescu, dar și manuscrisele marelui compozitor George Enescu; până și regina Maria și-a trimis la Moscova toate bijuteriile. Unul dintre aspectele negative l-a reprezentat faptul că inventarierea acestei uriașe comori s-a făcut în grabă, sub presiunea evenimentelor militare. Totalul cantității de metal prețios era de 116 tone argint și 93 tone aur; dacă adăugăm însă întreg Tezaurul cultural, științific și artistic cu opere unicat (care fac parte din patrimoniul național și universal) întreaga cantitate însemna 556, 5 tone aur. 

            Temerile multora erau îndreptățite: situația de pe front se deteriora rapid și accentuat. O mare îngrijorare se adăuga la cele deja existente; starea de lucruri din Rusia se precipita văzând cu ochii. Intrarea armatei țariste în război fusese picătura care umpluse paharul nemulțumirilor în societatea rusă, confruntată cu o criză generală. De fapt, pe front, se putea observa lesne acest colaps generalizat: trupele ruse n-au impresionat decât prin număr; astfel, după o ofensivă ce părea hotărâtoare, slab înzestrata și demoralizata armată a țarului a suferit înfrângeri repetate, categorice, în fața forțelor germane bine pregătite, dotate și instruite. Dezastrul de pe front era întregit de catastrofa economică și social-politică din imperiu. În capitala Petrograd (actualul Petersburg), mulțimi de oameni ieșeau în stradă cerând „pâine și pace”. Autoritățile scăpaseră situația de sub control; ca urmare, la 15 martie 1917, țarul Nicolae al II-lea a abdicat de la tron. Cum fiul său Mihail a refuzat să-i succeadă, după mai multe frământări, la 20 iulie 1917, puterea a fost preluată de către un guvern ce-l avea în frunte pe prințul Kerensky. Noua conducere s-a dovedit a fi -la rându-i- incapabilă să instaureze ordinea. Profitând de acest lucru, elementele de extremă-stângă, bolșevice (comuniste) conduse de V.I. Lenin, au preluat puterea în urma unei lovituri de stat care a avut loc la 25 octombrie/7 noiembrie 1917. Imperiul țarist își schimbă „haina politică”  și devine Rusia sovietică (din 1922, U.R.S.S., Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, pe scurt, Uniunea Sovietică). Ca atare, nici soldații rușii (cu gândul la revoluție) nu mai luptau (de fapt, așa cum am văzut, tot timpul sabotaseră frontul). Ei se dedau la acte de anarhie și jaf. Oficialii români fuseseră informați referitor la starea de fapt critică din Rusia, dar cu toate acestea decizia de a trimite Tezaurul acolo a rămas valabilă. 

        De cealaltă parte, vechile autorități țariste asiguraseră (în scris) partea română că imensa comoară a poporului român va fi păstrată în cea mai deplină siguranță în Rusia și -nu-i așa- restituită la sfârșitul războiului.

          Noile oficialități comuniste au trecut însă la măsuri radicale în ceea ce privește România: la 13 ianuarie 1918, guvernul sovietic hotăra ruperea relațiilor diplomatice cu țara noastră. Cu acest prilej, oficialii comuniști declarau: „Fondurile românești depuse la Moscova sunt intangibile pentru oligarhia română. Guvernul sovietic își ia răspunderea păstrării acestor fonduri și a predării lor în mânile poporului român.” În aceeași zi de 13 ianuarie 1918, contrar tuturor uzanțelor diplomatice, ambasadorul nostru în Rusia Constantin Diamandy (culmea, un susținător al întăririi relațiilor cu statul sovietic) era arestat. Cu mare greutate, și numai după intervenția energică a marilor puteri occidentale, a fost eliberat.

                               (va urma)

surse: Viorica Moisuc ș.a. - Tezaurul României la Moscova, 1993.

                 Ioan Scurtu - Tezaurul României la Moscova, 2014. 

          

           

VORONINIADA

ARTICOL SCRIS ÎN APRILIE 2009 CU OCAZIA DEMONSTRAȚIILOR 

    DIN MOLDOVA DE EST (DEDICAT LUI VLADIMIR VORONIN)

Voiam să scriu ceva despre Ceaușești; acel subiect mai poate aștepta. Evenimente șocante se petrec lângă noi. Nu credeam că în Europa sec. XXI, oamenii mai pot fi răpiți de pe străzi, bătuți și umiliți în ultimul hal, izolați și batjocoriți. Adică mass-media în Basarabia e „dirijată” abil spre întuneric, morții au înviat și au votat cu entuziasm...pentru comuniști. La TV Moldova apare mereu fața de murătură stricată a lui Vladimir Voronin, care -în lipsă de altă ocupație- a lansat dejecții verbale înspre România, zicând că e „implicată” în evenimentele de la Chișinău. Domnule Voronin (pardon, tovarășe !) chiar de fiecare dată când se întâmplă în Basarabia ceva ce nu vă convine, e vinovată România ? Apoi, nici mai mult nici mai puțin, ambasadorul nostru la Chișinău, d-nul Filip Teodorescu a fost declarat „persona non grata” (adică „persoană neacceptată”); conform uzanțelor diplomatice, e ceva foarte grav, persoana în cauză fiind obligată să părăsească teritoriul statului „moldovean”. Normal ar fi fost, ca după consumarea acestor acțiuni brutale și după lansarea unor asemenea acuzații, tot dvs. să aduceți dovezi clare și complete care să vă susțină punctul de vedere; care dovezi n-au apărut nici până acum. Dacă au fost arborate pe clădiri drapele ale României și ale Uniunii Europene înseamnă numaidecât că România trebuie „trasă la răspundere” ? Unde ați învățat așa ceva ? (Presupunând că n-ați „băut cerneala la școală”, așa cum se poate deduce de cum deschideți gura). Apoi, ca o slugă perfectă ce sunteți, ați vorbit la telefon cu mai-marii de la Moscova. Ăia ne „iubesc” mai ceva decât dvs.; ca argument, îmi amintesc că pe la începutul anilor nouăzeci, la buletinul meteo era prezentată harta României, care includea și Republica Moldova; după vreo câteva săptămâni,  Ambasada Rusă de la București „s-a sesizat pe dumneaei” (a înaintat o notă de protest) cerând să nu mai apară și Republica Moldova la buletinul meteo de la Televiziunea Română ; și n-a mai apărut...

„Tavariș” Voronin, chiar trebuie să le cereți rușilor încuviințarea pentru tot ceea ce faceți ? Și când mergeți la toaletă ? Și dacă  –în acest caz de extremă urgență-  până vă vine încuviințarea vă „sesizați pe dvs.” ? Vă dați seama ce deversare instantanee de bucurie, prosperitate și noroc s-ar abate de pe scaunul dvs., cocoțat în vârful ierarhiei sociale, asupra tuturor locuitorilor Basarabiei ?

La comandă, presa rusă a început și ea să lanseze dejecții, scriind despre „revoluția  viței de vie din Moldova”. Și dacă era revoluția căldărilor cu votcă era în regulă ? Adică era „harașo” ? Iar Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov spunea că evenimentele din Republica Moldova „trebuie să înceteze”. Și dacă nu încetează, ce-o să faceți ? Veți proceda ca în 1940, când ați intrat în Basarabia cu tancurile ? Tot ca să restabiliți „ordinea”... Ce credeți că sunteți, „jandarmi universali”? Domnule Lavrov, măcar din bun simț, nu credeți că ar trebui să vă țineți gura ?

Mai recent, același tovarăș  Voronin, spunea că ar fi de acord să aibă relații bune „cu toată lumea” (inclusiv cu România) dacă aceasta e dispusă să-și uite „trecutul naționalist”; nu zău, Papașa ? Adică să uităm că suntem români, că Basarabia e teritoriu istoric românesc, să uităm, să uităm...și gata. Iar ai deversat „Vladimir cilavek” ? Și ți-a dat încuviințare mama Rusia ?

 Dacă veți vedea acest mesaj, dvs. cei de la Moscova, (din întâmplare, desigur) îmi veți căuta dosarul; îl aveți, sunt convins, eu și KGB-ul dvs. ne știm de ceva vreme. Oricum, mai mult decât viața, nu mai aveți ce să-mi luați; în rest, s-auzim de bine,

                                                                  

Pieporus