TÂNĂRA DIN BASARABIA, NICOLETA NUCĂ, EXCEPȚIONALĂ

        O apariție tulburătoare: tânăra cântăreață din Basarabia, Nicoleta Nucă, interpretează formidabil melodia „NU SUNT”.

                                                                                                              sursa: www.youtube.com

NU SUNT

            Versuri

Strofa 1:
De câte ori vin, nu eşti
De câte ori stau, tu pleci
Mă-ntreb de câte ori? De câte ori?

De câte ori minţi, te scuz
De cât ori plâng... Mi-arunci un simplu
Iartă-mă. Prea simplu, iartă-mă.

Pre-refren:
Ultimul moment, ultimul regret.
Mi-a ajuns!
Tot ce am avut, oricum s-a pierdut,
Tu nu vezi? Tu nu vezi?

Refren:
Nu sunt doar un trofeu pe patul tău
Pe care-l vrei doar când ţi-e greu.
Nu încerca să crezi c-a ta voi fi mereu.
Eu sunt cea care te-a iubit oricum
Dar tu n-ai meritat și-ţi spun,
Nu încerca să mai pronunţi numele meu.

Strofa a 2-a:
De câte ori mi-ai zâmbit?
Pe vremea când ne-am iubit
Te-ntreb de câte ori? De prea puţine ori...

De câte ori stau
şi-ncerc să mă mint că încă sper...
N-am să mai beau
chiar dacă-ncerc să uit cine-ai fost ieri...
Eu nu mai vreau.. eu nu mai vreau!!

Pre-refren:
Ultimul moment, ultimul regret.
Mi-a ajuns!
Tot ce am avut, oricum s-a pierdut,
Tu nu vezi? Tu nu vezi?

Refren:
Nu sunt doar un trofeu pe patul tău
Pe care-l vrei doar când ţi-e greu.
Nu încerca să crezi c-a ta voi fi mereu.
Eu sunt cea care te-a iubit oricum
Dar tu n-ai meritat și-ţi spun,
Nu încerca să mai pronunţi numele meu.

Strofa a 3-a:
Eram doi, tu şi eu
Ne iubeam ca-n liceu
Şi nu-ţi doreai mai mult decât iubirea mea
Între timp te-ai schimbat
Banii tăi au stricat, tu nu vezi...

Refren:

Nu sunt doar un trofeu pe patul tău
Pe care-l vrei doar când ţi-e greu.
Nu încerca să crezi c-a ta voi fi mereu.
Eu sunt cea care te-a iubit oricum
Dar tu n-ai meritat și-ţi spun,
Nu încerca să mai pronunţi numele meu. 

Versuri de la: http://www.versuri.ro/

 

HĂRȚILE CLANURILOR INTERLOPE (ȚIGĂNEȘTI ȘI ROMÂNEȘTI)

        Iată ce hărți publică jurnaliștii: o hartă unde apar clanurile intelope țigănești...

...apoi, ca să nu fie nimeni acuzat de discriminare, o hartă a clanurilor interlope românești.

        

       Ce să zic? În loc să-i vedem după gratii, ne rânjesc în nas (măcar de-ar face numai asta!). Așadar, conviețuim cu ei! Mafioți mândria țării...

MAFIA ȚIGĂNEASCĂ (I)

       Stimaților, ceea ce veți vedea mai jos este un documentar terifiant, pornind de la adevăruri incredibile, numit: „Mafia țigănească ocupă România”.
   Aveți (dacă mai era cazul) imaginea îngrozitoare a „Caracatiței” rrrrromilor ăstora!

        Personal, mă întreb de ce nu apare și Constanța în rândul orașelor terorizate de mafioți în videoclipul cu pricina; nu de alta, dar știe toată lumea că și în orașul de la malul mării sunt vreo trei clanuri de mafioți (nu numai țigani), pe care autoritățile nu doar că se prefac că nu le văd, dar le și ocrotesc ca pe sfintele moaște (dragoste mare, ceva nemaipomenit). Păi de unde să aibă și polițiștii, procurorii sau judecătorii viloaie cât Turnul Babel, limuzine care mai-mai că nu încap pe șosele, conturi pe-afară, de câteva ori mai mari decât bugetul Primăriei? Cum, chiar nu știți de unde? Ei nu! Știți, dar nu spuneți, de secretoși (lași) ce sunteți! Vă spun eu, că tot nu ne-aude nimeni: de la „interplopi” oameni buni, că doar prada (dobândită în comun) trebuie împărțită, nu-i așa? Și-apoi, unde s-a mai pomenit ca hoț la hoț să-și scoată ochii?

          Acum, trecând la alte lucruri, să știți că am postat videoclipul cu pricina (de fapt l-am preluat de pe un site de socializare), nu pentru că aș vrea să iau în primire vreun rol de justițiar (îl are, sau pretinde că-l are, altcineva). Eu nu dețin vreo funcție, care să-mi permită să mă implic în așa ceva; și oricum, dacă m-aș implica, n-aș avea câștig de cauză în această luptă niciodată (sunt conștient de acest lucru). Pentru că astăzi România e un organism bolnav în totalitatea sa, fără șanse de vindecare. Am dorit însă să-mi dovedesc mie însumi că atunci când am decis să las această țară „în plata Domnului”, am procedat corect. Uneori, îmi amintesc de anii de coșmar pe care i-am trăit pe aceste meleaguri; dacă m-aș fi născut într-o țară normală...eu cred că aș fi meritat să trăiesc mai bine (altundeva!).

       Iată acum un reportaj zguduitor care arată, fără putință de tăgadă, până unde au ajuns infractorii ăștia ticăloși...adică realitatea cruntă a României contemporane, stăpânită de clanurile mafiote țigănești!

 

sursa: www.youtube.com 

 

 

 

 

 

  

              

ÎNTÂLNIRE NEPLĂCUTĂ

       Săptămâna trecută m-am întâlnit cu un șmecher-bordură din ăia cărora le fierbe des tărâța-n cap, sunt -chipurile- mari și tari în cartier, prieten bun cu interplopii (pardon, interlopii, de fapt e una dintre slugile lor). Ce să vă zic? „Macho-Man”, brățări, lanțuri, belciuge, mușchi în exces (bicepși, tricepși...). Sub freză însă îi începea tragedia, praf și pulbere -știți povestea- capul mic-mic, mintea „lejeră”. M-a abordat direct cu un „ce faci moșule?” (oare când am îmbătrânit atât?). Urcăm în autobuz, acolo erau vreo 6-7 țigani care n-am înțeles ce făceau, se certau sau se giugiuleau. Oricum, ridicaseră decibelii aproape de nivelul maxim, așa că simțeam în urechile mele bătând cu putere niște tobe. Ca și când n-ar fi fost de ajuns, unul dintre compatrioții noștri tuciurii a început cumva să interpreteze ceva (probabil o manea de-a lui); n-am priceput de la început ce are de gând, întrucât respectivul se văita (sau se scremea), așa încât am avut inițial impresia că îl chinuie teribil constipația și se luptă din răsputeri să scape de ea. Românii din mașină ca de obicei mucles, nici un sunet de protest măcar, aveai impresia că pățiseră la rândul lor ceva...deosebit ...adică le intrase ceva ascuțit undeva (ca de obicei). În sfârșit a venit timpul să cobor, s-a terminat supliciul, am rămas câteva minute în stație cu șmecher-bordură. Mi-a spus poticnindu-se de mai multe ori: „Ce să-i faci moșule, țiganii sunt mari în România; trebuie să-i tolerăm așa cum sunt”. Mi-a sărit țandăra și i-am răspuns: „Sunt mari, adică fac ce vor, fiindcă în nesimțirea și lașitatea lor, majoritatea românilor au permis să se ajungă la circul și la balamucul ăsta! În unele tări țiganii nici nu mișcă, iar în altele nu mai există (nici chiar așa, dar nici ca în România)”. Apoi am plecat.

       P.S. - Tot săptâmâna trecută m-am întâlnit din nou cu Daiana (și tot în autobuz); pare în regulă, am salutat-o prin înclinarea capului; m-a privit, iar eu am tresărit (parcă m-am speriat!). Multe ciudățenii mai am și eu...