ȘI CÂTE CEVA „DE BINE” DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC

         Întotdeauna mă străduiesc să judec înțelept și echilibrat. Știu că luna aceasta era ziua de naștere a celei mai bune eleve ale mele; o chema tot Mihaela (de aceea o s-o numim „Mihaela-cea-Bună”).

         Acum mai bine de un deceniu (ce vremuri...) această elevă pregătită de mine a obținut la disciplina „Istoria Cooperației” (Faza Națională) un foarte bun loc 3 (trei). Așa cum se întâmplă deseori cu asemenea elevi (extrem de exigenți cu ei înșiși) la întoarcerea acasă, plângea în hohote pentru că ... n-a obținut locul întâi! Bineînțeles, am consolat-o, am încurajat-o, am felicitat-o, spunându-i că a reprezentat cu cinste școala, pe noi toți, pe ea însăși, n-are nici un motiv să fie supărată, dimpotrivă! Dumnezeu o înzestrase cu o inteligență sclipitoare, pe care o „întregea” mereu, continuu, cu o muncă titanică și o perseverență ieșită din comun. Toate aceste calități mă impulsionau și pe mine, mă „țineau în priză” tot timpul; lucram cot la cot cu ea, refăceam metodele, stilurile de învățare, reevaluam scheme, conspecte, informații! Ce momente de neuitat, ce bucurie...

         Nu există clipe mai frumoase pentru un profesor decât acelea în care constată că elevul său tinde ... să-l întreacă! E o confirmare a eficienței muncii noastre, a faptului că nu ne-am ales greșit meseria, că LĂSĂM CEVA VALOROS ÎN URMA NOASTRĂ, că nu ne-am pierdut timpul în scurta noastră trecere pe acest Pământ!

        Nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu sunt un lăudăros, dar parcă trebuie să mai vorbim (sau să mai scriem) și despre așa ceva.

      De altfel, la Consiliul Profesoral convocat special pentru acest eveniment, am spus că 90% din merit pentru acest rezultat revine elevei, și abia restul mie. Am vorbit apoi între patru ochi cu ea și i-am zis că –având un asemenea nivel de pregătire- se poate afirma cu adevărat numai în străinătate. Știu că poate în acest punct nu sunteți de acord cu mine, că poate mă acuzați de lipsă de patriotism, dar  ce poate face un astfel de om  în România de azi? Să ajungă batjocura nu știu cărui analfabet, care „manevrează destine” fiindcă are o funcție în care „a aterizat” pe criterii politice?

      Categoric, „Mihaela cea Bună” face parte din acea „elită a României”, care „dă clase” mai tuturor (americani, ruși, germani). În momentul de față –după opinia mea- elita respectivă, formată aici, acasă, trebuie să ajungă și să activeze în străinătate (în Occident) de unde își poate ajuta mult mai bine țara de origine; fiindcă ea, elita, reprezintă nu numai mândria noastră, ci și port-drapelul care deschide patriei drumul spre adevărata Renaștere.

         În următorul an școlar, am ajuns cu o altă elevă, IOANA, în aceeași etapă; ea a luat mențiune (locul 4). Bănuiți care a fost reacția ei, nu? A zis că nu va mai participa niciodată la nici un concurs, fiindcă a „eșuat”. Am dus și cu ea  „muncă de lămurire”, era foarte bine, apoi i-am spus și ei să își continue parcursul de excepție în străinătate. Nu m-a ascultat, a rămas în țară și destinul nu i-a fost atât de favorabil. 

         În schimb, acum „Mihaela cea Bună” își trăiește visul departe, într-o lume mai bună; LA MULȚI ANI FATĂ și să nu uiți că am fost și noi, cândva, profesorii tăi!

P.S. Nu am o dovadă a acestor reușite din cariera mea! Am cerut conducerii școlii respective să-mi dea și mie copii după diplomele acestor eleve ale mele; din motive care îmi scapă, până am plecat de acolo, directorul zicea că „a uitat”. Le voiam pur și simplu, pe vremea aceea nu știam că respectivul conducător ERA OBLIGAT să-mi dea  copiile acelea (pe care trebuia să le pun la dosarul personal); asemenea hârtii reprezintă –înainte de toate- cel mai bun „atestat de competență” (dincolo de grade didactice, doctorate); deoarece, nu-i așa, dincolo de titluri, DOAR REZULTATELE „VORBESC”!

Am rămas însă cu ceva infinit mai frumos, care se păstrează pentru totdeauna ... în minte și în suflet!         

PENTRU FRATELE CODRIN

          Mă ierți frate Codrin că n-am putut veni la petrecerea de aseară. Mi-e cam rău (știi tu, o tuse urâtă, infecție, dureri mari de spate, transpirație, dureri mari de cap); în fine, știi tu. Dar un bărbat nu trebuie să se vaite. Sunt sigur însă că v-ați distrat pe cinste aseară cu fetele noastre. Ca să mă revanșez, postez ceva care să te ungă la inima aia a ta mare de ardelean. Să ne revedem curând, frate!

ARDEAL

Muzică și versuri: Valeriu Sterian

Și se făcea că prin Ardeal
Umbla de-o vreme Iancu iar
Trecând îngândurat pe cal
Și cu pistoalele-n șerpar.

Era tot tânăr și fecior
Și-avea pe chip surâsul blând
Și ochii mistuiți de dor
Arzând pe fața lui de sfânt.

Refren: Focuri se-aprind din deal in deal
Și cerul țării e curat,
Când trece noaptea prin Ardeal
Iancu  Avram îngândurat.

El se oprea din când în când
S-asculte-n noapte nemișcat
Zbaterea codrilor în vânt
Trecând spre el ca un oftat.

Frunza-i în cale de cădea
În legănare și alin
De aur toată se făcea
Și iarba toată de argint.

Refren : Focuri se-aprind din deal in deal
Și cerul țării e curat,
Când trece noaptea prin Ardeal
Iancu Avram îngândurat.
 
Mesteceni, lumânări de foc
Ardeau cu foșnet tremurat
Să-i fie drumul cu noroc
Și aerul înmiresmat.

Iar moții lui de dor plângând
Din munți bătrâni, din verde plai
Veneau să-l vadă viu trecând
Pe-al lor de-a pururi tânăr Crai.

Refren: Focuri se-aprind din deal in deal
Și cerul țării e curat,
Când trece noaptea prin Ardeal
Iancu Avram îngândurat.

                                          Surse: youtube.com
                                                      versuri.ro

PLANUL MĂSURILOR DE URGENȚĂ PENTRU REDRESAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC

A) Desființarea „Clasei Pregătitoare” și revenirea copiilor respectivi într-un mediu potrivit vârstei lor,
adică la Grădiniță;

B) Selecția riguroasă a elevilor de la început (adică din învățământul primar); împărțirea în clase, după criterii de performanță, încă de la începutul clasei a IV-a;

C) Procurarea de material didactic absolut necesar în vederea desfășurării în condiții optime a orelor de cus (hărți actualizate, planșe, suporturi în Ael etc.).

D) Reevaluarea Istoriei, ca materie de bază, de examen, la toate nivelurile (așa cum e normal să fie), pentru a nu mai fi tratată ca un obiect de studiu facultativ, fără importanță, așa cum se întâmplă adesea astăzi;

E) Elevii cu rezultate excepționale și cu comportament exemplar să poată promova două-trei clase într-un an școlar;

F) Măsura eliminării din școală să nu mai aibă caracter de excepție, să se aplice în toate ciclurile de învățământ (inclusiv gimnazial); pe cale de consecință, se impune înăsprirea Regulamentului Școlar;

G) La sfârșitul clasei a VIII-a, să se reintroducă examenul de promovare, organizat în centre speciale de examen;

H) Să nu mai existe obligativitatea frecventării școlii zece ani, mult prea mult și prea plictisitor pentru unii; benefică mi se pare revenirea la opt, poate chiar doar patru clase obligatorii;

I) Hotărârea desființării Școlilor Profesionale (numite recent Școli de Arte și Meserii) a fost o imensă eroare; cred că se impune reînființarea lor;

J) Revenirea la Examenul de Treaptă, după terminarea clasei a X-a; elevii care nu promovează acest examen să urmeze (dacă vor), cursurile unei Școli de Arte și Meserii;

K) Nota la purtare să fie un criteriu esențial de apreciere, selecție și promovare a elevului într-un ciclu superior de învățământ; atașată Foii matricole, să fie și „Fișa situației disciplinare a elevului”, cu notele la purtare din toți anii de studiu, la care să se adauge observațiile și concluziile tuturor cadrelor didactice și nedidactice din unitatea de învățământ la care a studiat.

OLANDA CA DE OBICEI: FĂRĂ REPROȘ

          Dank Nederland! Mulțumim Olanda, pentru lecția de morală, de etică și de profesionalism pe care ne-ați oferit-o tuturor! S-a spus că de fapt olandezii au luptat doar pentru ei. Nu e adevărat! Credeți că o echipă de o asemenea valoare se teme că ar putea să nu fie cap de serie? Iată ce înseamnă civilizația, bunul simț, sentimementul obligației de a-ți îndeplini datoria; acest sentiment vine din educația lor, din spiritul olandez ancorat în abnegație, talent și multă-multă muncă. Nu mă încumet să îmi închipui cum ar fi procedat românii dacă ar fi fost lideri autoritari în grupă, cu două meciuri înainte de final! Vă dați seama ce îngâmfați ar fi fost (nimeni nu le-ar mai fi ajuns la nas), ar fi jucat în zeflemea -vezi Doamne- ca să se menajeze și cine știe ce „târg” de vânzare de puncte ar fi încercat să facă! Nu-i vorbă, cei mai mulți dintre ei joacă în zeflemea și când au de obținut neapărat o victorie! Mi-e groază să mă gândesc ce se va întâmpla la baraj, mai ales că toate echipele rămase ne sunt superioare ca valoare! Să recunoaștem că până și turcii sunt mai buni decât noi, norocul nostru a fost că au ratat startul! Au făcut-o și ei lată însă: celebrul fotbalist olandez Wesley Sneijder a fost dat afară de la echipa turcă la care juca (Galatasaray), imediat după meciul dintre cele două naționale! Oare ce ar fi vrut turcii? Ca Sneijder să se dea la o parte? Așa ceva numai în Balcanii noștri se întâmplă! Mai au și ei până să se civilizeze! Acum sper că vă dați seama de ce olandezii nu vor să fim primiți în spațiul „Schengen” (mai ales cu țiganii infractori „atârnați” de noi!).